As zice ca intru iar in depresii, dar nu simt aceleasi lucruri pe care le simteam atunci. Probabil ca fiecare depresie isi are felul ei de manifestare propriu. Ma simt entuziasmata inca de lucrurile care ma fac sa simt ca trebuie sa invat sa le fac cum trebuie. E drept ca am retinri, mi-e teama, ma inchid in mine si nu mai reactionez asa cum as vrea. Nu ma simt in largul meu in aproape nici un mediu, dar cred ca unele stari trebuie invatate. Uneori simt nevoia sa traiesc anumite sentimente sau stari si descopar ca nu mai stiu cum se traiesc. In ultimul timp chiar cred ca sunt ciudata, mi s-a repetat asta de atatea ori incat mi-aintrat in subconstient, e ca o caracteristica ce trebuie sa iasa in evidenta cu orice pret.

M-am saturat sa ies in evidenta, sa fiu privita. Aproape ca a devenit o obsesie pe care am reusit sa o ignor macar in aparenta. As da orice sa nu mai fie asa, insa sunt constienta ca nu pot sa fiu altfel. Oricat as schimba ceva in mine va fi acelasi lucru. Chiar nu mai pot. Sunt complexata, naiva, derutata, pierduta, nervoasa, chinuita de mine, ma dor toate si nu ma doare nimic… si mult prea singura. Asta e! Daca ma va accepta va trebui sa o faca asa cum sunt, fara sa adaug si fara sa scot. Cand simt ca va merita voi face si schimbarile de rigoare, altfel nu fac compromisuri ca sa ma trezesc mai rau decat sunt acum.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s