O idee 2

– Seria intai la masa! Seria intai la masa!

Elevul de serviciu anunta cina pe holul din dreptul claselor. Copiii mici ieseau de la clase la auzul strigatului, iar cei mari se pregateau sa mearga si ei la masa.

– Ce avem la masa? intreba unul din elevii de liceu pe elevul de serviciu.

– Parizer si ghiveci.

Cel care tocmai aflase continua sa raspandeasca vestea, astfel incat cei care doreau sa mearga la masa o faceau numai pentru a primi felia de parizer si nu pentru a manca ghiveciul.

– Bleah! Iar ghiveci? Ce, suntem porci?

– Porci sunt ei ca ne dau asa mancare. Nu merg sa iau nici parizerul.

Cei care tocmai vorbeau erau doi elevi dintr-a zecea, Marius si Cosmin. Lor li se alatura inca un baiat inalt si blond, cu ochelari care zambea la cei doi.

– Ce, nu va place mancarea pentru porci?

– Mananca tu mancarea d-aia, Cornele. Tie poate iti prieste, mie nu.

– Lasa ma, mergem maine la director sa-i spunem sa nu ne mai dea asa ceva, e bine? spuse Cornel cu voce tare, ca pentru a fi auzit de instructoarea ce tocmai trecea prin dreptul lor.

– Nu va place, nu veniti la masa. Dupa ce ca scoala va ofera asa conditii de trai bune, aveti apa calda la discretie…

– Da, la spalator… replica Cornel.

– Sa ne imbolnavim de frig in curent din cauza geamurilor sparte… raspunse Marius.

– Mergeti la Arad. Vedeti voi acolo viata, fiti pe pace.

– Doamna Paula, dar dumneavoastra credeti ca pana acum am stat acasa? Tot dintr-un internat venim si noi. Acolo aveam televizoare in fiecare camera, si apa calda la discretie…

– Baieti, faceti cum vreti. Aveti dua optiuni: plecati la Arad, la Bucuresti sau la Cluj sau ramaneti.

– Din pacate nu noi am decis sa venim aici, raspunse Cosmin trist.

Instructoarea pleca de langa ei bombanind pentru sine de cat de nerecunoscatori sunt copii pentru eforturile scolii de a-i caza si de a-i educa. Copii, insa, nu se simteau multumiti de conditii. Erau numai de cateva saptamani in scoala si nu reuseau sa se acomodeze deloc. Mancarea buna despre care li se vorbise la Targul Frumos si conditiile mult laudate de cei de acolo lasau mult de dorit. Caldura inca nu era nevoie sa fie, insa isi puneau mari semne de intrebare cum va fi la iarna.

– Mai, eu ma gandesc serios sa ma transfer, spuse Cosmin trist ca nu va avea parte de masa de seara. Eu mor de foame cu mancarea asta a lor. Nu mai am mancare de acasa si pana cand voi ajunge la Constanta…

Mariul il batu prieteneste pe umar si incerca sa il linisteasca.

– Lasa ca mai am eu ceva snitele de de ieri. Ca si noi ne-am purtat ca niste porci infometati, am mancat aproape toata mancarea pe care am adus-o ieri de acasa.

– Ma’, daca nu te duci in fiecare saptamana acasa sa aduci mancare te strang de gat. In tine ne e baza sa nu murim de foame, auzi?

Lui Cosmin i se lumina putin fata, dar isi aduse aminte ca nu mai au paine, asa ca tristetea puse iar stapanire pe el. Cornel isi aminti si el de acelasi lucru si spuse cu voce tare ca nu au paine.

– Lasa ca se are Cosmin bine cu Jenica de la bucatarie. El o sa ne salveze, ca doar n-om manca snitele alea goale, ii raspunse Marius.

– Aia a fost ieri, nu mai e si azi. O sa vina maine iar. Dar las’ ca vobesc cu Musiu sa ne ia si noua cateva felii de paine de la masa, si Cosnel isi freca mainile de multumire pentru idee.

– Da, ba, sa stii ca Musiu ne salveaza. Dar cum ii zicem? Stiti ca asta nu ne da nimic…

Cornel il zari pe cel caruia ii spuneau Musiu si alerga spre el. I se spunea asa dun cauza sasaielii sale accentuate care dadea senzatia ca era un foarte bun vorbitor de limba franceza. In realitate nu stia o vorba. Era un barbat tanar, inalt, putin adus din spate, care nu avea cu mult peste varsta lor. Cei mai multi i se adresau folosind porecla, insa avea pretentia ca cei noi sa aiba respect pentru el, desi stia ca si ei ii spuneau Musiu.

– Domnu’ instructor, domnu’ instructor!

– Da baiete, ce e?

– Domnu’ instructor, va rugam frumos, puteti sa ne aduceti si noua niste paine? Cu mancarea din seara asta…

– Da, baieti, asa e. Aveti ceva mancare de acasa? Sa rog pe Ioana de la bucatarie sa va faca sandvisuri cu parizerul ala?

Marius se pregatea sa-i spuna sa le aduca doar painea, dar Cosmin, ros de foame, i-o lua inainte:

– Daca dumneavoastra credeti ca poate… si nu se supara…

– Bine baieti. Vino tu dupa mine si stai la usa din spate pana vine Ioana sa va dea painea.

Advertisements

One thought on “O idee 2

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s