Am asteptat ziua asta de cand s-au anuntat premiile si inca nu ma asteptasem sa fiu anuntata cu voce tare ca sa-mi ridic premiul. E drept, nici nu ma pregatisem sufleteste, asa ca eram gata sa ma astept la orice, chiar si la o cerere de speech. N-a fost, nu aveam de ce sa tin speech. Mintea mea alerga cu cateva zeci de mile la bord, asa ca in curand am inceput sa ametesc si sa mi se puna un nod in gat. Sunt tare obosita, asa ca daca scriu prost rog cititorul sa nu se supere. Promit sa corectez maine dimineata, insa acum vreau sa fie totul scris la cald ca sa nu uit ideile. Pozele si linkurile le pun maine, ca acum mi-e greu sa le caut.
POZELE SUNT LUATE DE LA DOAMNA LUCIA
Am ajuns la Bucuresti cu ajutorul Onutei, careia ii multumesc din suflet ca a acceptat sa ma ia. Degeaba am incercat sa o conving sa ia bani pt drum, n-a vrut. Mai era cu noi si Ada (de care Oana e peste masura de incantata, si are de ce) si de Adrian (Can-gurul), care a fost soferul nostru cea mai mare parte a timpului.
Am ajuns la Muzeul National al Literaturii Romane si in rotonda muzeului trona pe pereti portrete ale lui Perpessicius la diferite varste. Doamna Lucia, la fel de amabila ca intotdeauna, ne-a facut cunostinta intre noi, cei care nu ne cunoasteam. Vedete? Vreo doua mai importante: Andi Moisescu, care a primit premiul de new-entry cu perspective de evolutie rapida (ca are de unde evolua, si Alex Stefanescu care a primit premiul pt critica literara. Surpriza cea mare a fost Tanti Jeni, care s-a dovedit a fi barbat si care ne-a facut sa radem copios. Chinezul a fost asa cum il stie toata blogosfera, amuzant si plin de voie-buna. Au fost si Matilda, Elfy, Lilick, Ionut, Stefania, Cody si o multime de altii pe care nu-i mai pot enumera, nu ma simt in stare.
La intoarcere (si asta e cu adevarat important) am incercat sa o fac pe Oana sa imi explice ce imi lipseste la scris. Raspunsul ei a fost “sare si piper”, iar eu i-am promis ca voi face rost de vegeta. Sunt prea inhibata si sunt de acord cu ea. Degeaba incerc sa-mi gasesc scuze, insa timiditatea mea nu are tocmai justificare. Nu stiu daca ea chiar a spus ce a gandit sau doar a vrut sa fie amabila cu mine (desi cred ca e mai amabila cu ea insasi decat cu ceilalti), insa m-a facut sa vad ce-mi lipseste. Vrand-nevrand, mi-a dat putina incredere in mine. Am discutat despre multe chestii la intoarcere, insa asta mi-a ramas in minte acum. Oricum, Oana va scoate un volum impreuna cu Ada in viitorul apropiat si chiar astept lansarea.
Cred ca mai era ceva despre care aveam de gand sa scriu, insa nu-mi mai amintesc. La ora asta sunt prea obosita ca sa mai pot gandi cu adevarat. Oricum, a fost o zi foarte frumoasa si a meritat sa merg. Stiam ca o sa merite.
Later Update: Uitasem ceva aseara, adica uitasem sa mentionez premiul nostru, “Afacerea Clonegate”, pe care oi voi citi zilele care vin, intre facutul de felicitari si un proiect de lectie.
Valentina Vitan 