Riscul meseriei

Azi m-am umplut de nervi din cauza unuia din parinti si inca nu mi-a trecut. Pe unii din parinti i-as spanzura de unghii, pe cuvant. Adica statul il ajuta de bunavoie, il indruma sa isi duca copilul cu deficienta catre un centru care ii poata trimite un profesor la domiciliu, ii aloca lunar alimente ca sa se poata descurca mai bine cu cheltuielile si lipsurile stiind ca un copil cu deficiente are nevoie de ceva mai multa ingrijire, si pe el il doare in fund si asteapta doua luni ca sa bage dosarul copilului doar pt ca s-a trezit ca poate pierde alocatia? Ce parinte esti tu sa iti tii copului acasa doar pt ca primesti bani? Ce educatie poate sa primeasca copilul ala daca pe tine, ca parinte, nu te intereseaza ce stie copilul tau? De ce nu se gandeste parintele ala ca si copilul lui are nevoie de educatie chiar daca s-a nascut cu o deficienta severa? Si cand ma gandesc ca parintele stia de scoala de la Valea Mare si n-a vrut sa il bage in scoala doar pt ca ii era lene sau nu avea de gand sa cheltuie 10 lei pe drum ca sa ii bage dosarul din timp, mi se face parul maciuca in cap. Si mai asteapta sa se sesizeze scoala prin intermediul bietului asistent social sa se deplaseze pana la el acasa sa ii propuna sa bage dosarul copilului la scoala pt ca va primi profesor la domiciliu. Mi-e lehamite! Nu-mi pasa ca am eu mai mult de munca pt ca imi place sa lucrez cu copii, dar macar sa il fi adus din octombrie, de cand a umblat pt fisa de traseu educational ca sa nu piarda alocatia, si as fi avut o cu totul alta parere despre familia copilului. In unii parinti trebuie sa intri serios, lasand la o parte toata rusinea pe care o simti tu pt el si care lui ii lipseste, lasand la o parte faptul ca e batut de soarta din cauza copilului deficient. Si eu am fost un copil deficient si stiu ce inseamna sa fi diferit si sa te ia lumea peste picior doar pt ca esti diferit, sa nu ti se dea sansa sa faci ce iti doresti trecand peste deficienta cu care te-ai nascut. Am fost crescuta doar de mama are s-a chinuit singura cu doi copii deficienti de la o varsta prea frageda, trimisa departe de casa pt a fi educata corespunzator, care a trait intre patru pereti cu alti aproape 150 de copii, care a mancat mancare proasta (din cauza asta am oroare de unele mancaruri la care nici nu ma pot uita, nu mai vorbesc sa le simt mirosul) si care tremura de frig din cauza caldurii prea putine, Care dormea in dormitoare uriase in care mai stateau vreo alte 15-16 fete (si existau si dormitoare cu 25 de paturi), careia ii ploua in dormitor sau in clasa pt ca se infiltrase apa in acoperis si trebuia sa stea cu galeti si ligheane ca sa nu se ude parchetul si sa nu se faca balta, careia i se fura mancare, bani si haine din dulap, care avea voie la dus o data pe saptamana pt ca scoala avea prea putini bani si nu isi permitea sa mai plateasca si apa calda si care era obligata sa faca baie intr-un spalator la lighean unde racea aproape de fiecare data din cauza geamurilor ferestrelor care nu se inchideau bine… Am avut parte de toate astea, dar am stat si am invatat in limitele capacitatilor mele pt ca asta era dreptul meu. Sunt mai mult decat constienta ca sunt si cazuri grave, dar atata timp cat exista posibilitatea educatiei, indiferent ca exista deficienta sau nu, n-are voie nimeni, nici chiar parintele propriu, sa ingradeasca acest drept unui copil, mai ales propriului copil. E un drept contitutional si toti trebuie sa profite asta.

February 1, 2011February 1, 2011 by ValiVE Categories: Deficiente 3 Comments