de Ion Buciuman
mi-e răsăritul ros de aşteptare
cum stau cu magii la taifas sub stele
îmi suflă vântul gândurile rele
la marginea pustiului de sare
adun în poala sufletului slova
şi bat la porţi în Oreion deschise
peste grămada miilor de vise
să mi se-aprindă sfântă supernova
tămâie am şi-am adunat şi aur
şi smirnă am şi osanale rare
să pot umbla în nopţile polare
spre obârşia Marelui Tezaur
o blândă stea mi-ar fi de-ajuns pe cale
să pot tăia deşertul pe din două
la staulul scăldat în mări de rouă
să-mi pot astâmpăra eterna jale
Valentina Vitan 