Desi am terminat-o de mai bine de 4 saptamani (imi cer scuze lui Geocer ca nu i-am inapoiat-o), cartea mi-a placut mult. Ivona Boitan spunea ca e cea mai buna carte a ei. Din pacate, e prima carte de-a Ivonei pe care o tin in mana, deci n-am cum sa stiu daca e chiar cea mai buna.
Povestea e captivanta de-a dreptul. Imi place inspectorul Dada (David David) si felul in care raporteaza totul la modul de operare a celor de la Scotland Yard incercand, si uneori chiar reusind, sa actioneze in felul in care stie el ca se lucreaza acolo. Personajul e meticulor, ironic, aproape taios in remarcile sale, la adresa lui si a celorlalti. Mi l-am imaginat ca pe un om inalt si slab, putin adus de spate, copiind stilul de mers al englezilor (cu mainile mai mult in buzunare) si felul in care se imbraca (in palton lung , gri sau negru, cu cordon), lunguiet la fata, cu parul putin mai mare decat ii este permis si cu ochii blanzi, vorbind putin peltic… Sa fi fost real as fi facut un crush on him de toata frumusetea. Am citit cartea mai mult pt personajul asta si pt felul in care reuseste sa descurce itele in asa fel incat sa prinda pe adevarata criminala intre toate acele Elena P.
“Asasin la feminin” al Monicai Ramirez nu m-a atras prea tare, trebuie sa recunosc. O incadrez in stilul de roman politist american, cu personaje gata sa ucida oricand fara sa puna prea mult pret pe viata celor pe care ii ucid, dotate cu armamente din cele mai sofisticate si spionand pe toti in jurul lor, nesiguri de nimic. Personajele sunt construite dupa tipicul american, dupa un etalon si un tipic comportamental si caracterial intalnit acolo. Mie nu mi-a placut, nu pt ca urmeaza toate cele enumerate mai sus. Sunt carti care sunt construite dupa tipicul american si pe care le ador, insa nu si cartea asta. Pacat pt ca-mi e tare simpatica autoarea.
44.949774
24.926805