Sensibilitate

Ieri am avut o situatie nu tocmai faina la centru. O femeie care face parte din nu stiu ce comisii prin primarie si care vine in inspectii lunar (dar care n-a intrat niciodata in sala de curs) mi-a cerut sa-i arat activitati de-ale copiilor. Bineinteles, i-am explicat ce activitati facem si cum le facem si a iesit. Ingrijitoarea copiilor a mai stat putin de vorba si cand intra in sala de curs ne spune ca doamna n-o sa mai vina luna asta pt ca ii face rau sa vada copii ca cei de la centru, ca abia isi tine lacrimile. M-au apucat nervii pt ca astfel de oameni n-au ce sa caute intr-un centru. Copii astia n-au nevoie de lacrimile si mila nimanui. Chiar cu deficienta fiind, sunt niste oameni ca ceilalti.

Pe mine ma enerveaza foarte tare ca cei asa-zisi sensibili vin, constata, plang daca le cere functia si apoi pleaca uitand de ei dupa nici 5 minute. Asta inseamna ipocrizie, chiar si atunci cand sentimentele par reale initial. Gura aia de aer pe care o iau ei cand ies dintr-un centru pt copii cu deficiente le demonstreaza fatarnicia. Poate ca daca i-ar vedea zilnic ar vedea cu adevarat capacitatile lor si si-ar da seama de greselile facute.

Advertisements

6 thoughts on “Sensibilitate

  1. Ști, din anumite puncte de vedere și tu ai greșit acuzând-o… dacă cei de la centru au nevoie de ajutor e pentru că sunt cazuri rare și vizibile, cazuri pe care societatea le-a clasificat ca fiind speciale… o societate care e plină de oameni ce au sufletul mult mai contorsionat și distrus decât cei de care ai tu grijă acolo.

    Din punctul meu de vedere, oameni precum acea femeie au nevoie de ajutor cu mult mai mare, fiindcă lor nu le arată nimeni drumul către însănătoșire… pe ei nu-i îndrumă nimeni către iubire și deci (din acest p.d.v.) sunt cu mult mai neajutorați decât cei cu dizabilități fizice sau psihice.

    Dacă unei flori îi acorzi dragoste și atenție, ea va crește frumos și va fi apreciată de toți… dar poți să condamni o floare că n-a crescut bine fiindcă nu i-a acordat nimeni atenția și dragostea necesară? Oare nu oile rătăcite au nevoie de mai mult ajutor decât cele rămase în țarc?

  2. @Florin: O judec pt ca stiu cum gandesc astfel de oameni si spun ca ei n-au nevoie de mila tocmai pt ca banii pe care ii primesc de la primarie sunt dreptul lor, cuvenit prin lege. Ciudat e ca ne ameninta ca daca nu avem cel putin o zi cu 10 elevi sau mai multi ne scad din bani si am putea ajunge la inchiderea centrului. Copii astia au nevoie de centru, insa pacat ca locurile sunt limitate. Mai sunt si altii care vor sa vina si n-au unde.

    @Geocer: Nu e aparenta, e fapt. Datile trecute ne chema la secretariat sa vorbim despre activitatea copiilor. Nu-i aratam decat planificarea. Asta imi cerea, asta ii aratam. Probabil ca pe ea doar asta o interesa. Noi, romanii, ne-am invatat sa vedem viata fara ciudatenii si oameni diformi si asta doar ca lor le-a fost imposibil sa iasa din casa. Comunistii chiar se laudau cu numarul mic de deficienti. Nu stiu daca ai citit unul din posturile mele de acum un an in care un om in carucior a fost dracuit si batjocorit de niste oameni intr-un autobuz in Bucuresti doar pt ca avusese tupeul sa ceara soferului sa ii dea jos rampa. Copii mei nu ies in carucioare pt ca oamenii are putea sa rada de ei, iar cand ies o fac doar in zone unde nu sunt multi oameni. Ea e sensibila tocmai pt ca n-a fost interesata sa vada, de aia.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s