Marina 4 (Scrisoare)

Iti scriu din plictiseala si din oboseala. Am obosit sa mai lupt cu stihiile si cu mine ca sa merg mai departe. Nu s-a intamplat nimic, doar ca ma simt epuizata de toti si de mine. Desi ziua a fost de-a dreptul epuizanta am reusit sa gasesc la sfarsitul ei o oaza de bucurie venita dintr-un “demult” atat de pretios pentru mine. Tocmai intrasem intr-un magazin sa-mi cheltui ramasita de bani pe care o mai aveam si ma izbeste de undeva dintr-un radio bine ascuns ochilor mei o voce pe care candva am adorat-o. Mi s-au umplut ochii de lacrimi si am putut sa stau sa ascult dar prima strofa. N-aveam nevoie de mai mult, inima imi batea prea tare ca sa mai pot sta locului. Mi-e dor de “candva”-ul meu in care am putut sa visez cu ochii deschisi la naluci si la cai verzi pe pereti. Eram fericita, n-aveam nevoie de nimic mai mult. Vocea aia pe care am adorat-o si am urat-o in egala masura a disparut odata cu nalucile si visele mele. Oh, Doamne, cat as da sa mai pot visa si iubi ca la varsta aceea frageda. Iti dai seama ce fericita eram atunci? Omul cu cat se maturizeaza mai mult cu atat se pierde pe sine mai tare. Cand m-am uitat la vanzatoare nu stia daca sa ma intrebe ce vreau sau doar sa taca. Mi-a zambit iar eu i-am raspuns, dar n-am cumparat nimic. N-aveam putere sa ma misc din loc cat timp a tinut prima strofa, dar acel minut si acea voce adorata atunci mi-au readus in minte sentimente de copil. Mi-ar fi placut sa mai pot visa inainte sa adorm, simteam ca doar asa pot sa adorm. Era medicamentul meu, uneori era chiar panaceul meu impotriva tuturor nedreptatilor din jurul meu. Ma rupeam de lumea aceea hada si intram cu bratele deschise a imbratisare in lumea mea de vise din care nu ieseam nici chiar atunci cand mergeam pe strada. Din cauza asta multi ani au crezut ai mei ca nu pot fi un om de nadejde. Ei nu stiau ca eu doar ma aparam de ei. Nici acum n-ar avea rost sa afle pentru ca nu e treaba lor. Oricata iubire as avea pentru ei nu ii cred in stare sa inteleaga ceva din mine…

Advertisements

16 thoughts on “Marina 4 (Scrisoare)

  1. @Bogdan: Ce dragut esti tu cateodata! N-am vazut asa ceva! ;)) Multumesc cu sute de multumiri. Miile de multumiri le pastrez cand o sa-mi lansez prima carte, adica postum. 😛

  2. @Anca: Iar m-ai pus pe invizibil? Sa vezi ce-ti dau!
    Gandurile negre sunt menite sa te vada sa vezi zilele colorate cu o mai mare intensitate. Dupa cum stii (sau credca intuiesti) nimic pe pamantul asta nu e chiar atat de intamplator.

  3. @Bogdan: Nu m-am referit la tine sau la vreunul din voi, m-am referit la general, la faptul ca plagiatorul nu poate fi un om de incredere. Te-ai simtit cu musca pe caciula? Tu esti plagiatorul, cumva? :))

  4. nu valive, tocmai publicasi si poezia aia intr-un ziar ca sa nu mai aud pe nimeni ca nu am dovezi concludente. mie mi s-a parut obscur ca a luat linkurile de pe cititor si le-a dus la el pe blog. dar asta e alta galma.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s