Miros de iarna

Aseara am iesit afara cu fetele mele si m-a lovit in fata un aer rece si taios care mi-a adus aminte de iarna. Da, cred ca pot spune ca mirosea a iarna. Bineinteles, ca orice romanas iubitor de mancare m-am gandit la Ignat, cand se taie porcii. Asta mi-a adus aminte de copilaria mea la casa bunicilor din partea mamei. Se adunau toti fratii ei, cu bunica si bunicul, si alergau porcul ala pana il prindeau. Nu era usor, dar lor le placea sa faca asta. Injunghiau animalul (bietul de el, intotdeauna imi astupam urechile ca sa nu-l aud cum guita pt ca mi-era mila de el), ii parleau parul si femeile din casa (vreo 6 la numar) faceau mamaliga si fierbeau tuica. Adoram atmosfera aia. Nici nu mai puteai sa mananci ptca era de ajuns sa te uiti la toata carnea aia ca sa te simti satul, insa o bucata de sorici proaspat si cald, ras de pe burta, cu o bucata din mamaliga pe care bunica o rasurna pe un fund din lemn amplasat strategic in mijlocul patului astfel incat toti nepotii ei sa se stranga in jur, mancam cu o pofta nebuna. Nici o carne nu are mirosul carnii de porc de Ignat. Miroase a Craciun si a sarbatori, a buna-dispozitie. Barbatii dadeau pe gat cate un pahar de tuica, radeau si se contraziceau de cum sa transeze porcul, femeile aduceau ligheane cu apa fierbinte ca sa curete pielea, altele cu ligheane in mana ca sa stranga grasimea, si bucatile de carne pe care le sarau sau le topeau… bucatile de carne de la oala…

Apoi venea ziua colindatului in care bunica ne facea traiste incapatoare si ne lua cu ea prin sat unde ne strangeam multi copii si adulti si colindam din poarta in poarta… N-aveam niciodata aceeasi traista in fiecare an. Mereu le pierdeam dupa ce trecea seara colindatului, insa bunica ne facea altele. Cand am decis sa nu mergem la colindat am ramas in fundul patului posomorate si ne uitam la televizor. Nici macar n-am iesit sa vedem cine a venit sa ne colinde la poarta.

Mi-e dor de zilele alea. Eram copil si eram fericit asa cum eram. Ma jucam cu copii de prin sat fara sa-mi pese ca unul e tigan sau ca altul e roman. Apoi, cand am crescut mari, fetele s-au maritat, baietii au fost luati in armata si noi am ramas la oras pt ca erau prea putini bani ca sa mai cumparam porc. Niciodata nu erau multumiti oamenii de rezultatul taierii porcului, unul se vaita ca a luat prea putina carne, altul se vaita ca porcul lui are intotdeauna doua picioare… Discutii intre frati, inevitabile in anumite circumstante. Ce n-as da acum sa simt fericirea acelei perioade. Cred ca as trai-o cu tot sufletul, la intensitatea la care merita traita.

Advertisements

5 thoughts on “Miros de iarna

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s