Procrastinare

Trebuie sa recunosc ca nu-mi amintesc sa-l fi intalnit pana acum, asa ca nici macar n-am stiut ce inseamna. L-am intalnit acum cateva minute pe net intr-un articol american si mi-am imaginat ca acela care a scris articolul a vrut sa para intelectual. Oare de ce simt nevoia oamenii sa foloseasca cuvinte greoaie si de neinteles pt omul de rand? Doar ca sa para mai cult decat cel de langa el? Si folosirea lor nu ne face sa semanam cu personajele de care Caragiale si Alecsandri au ras in piesele lor de teatru? Traducerea e asta:

PROCRASTINÁ, procrastinez, vb. I. Tranz. (Liv.) A amâna în mod nejustificat începerea unei acțiuni, în special din cauza neglijenței habituale sau a lenei; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa. [ < engl. procrastinate cca. 1548 < lat. prōcrastinātum: pro– („pentru”) și crastinus („ce ține de ziua de mâine”), cf. it. procrastinare, port. procrastinar, sued. prokrastinera].

Apropos, cel care a facut cunoscut articolul pe net (Facebook, mai exact) se intreba care e mai urat: cuvantul sau fapta in sine? La intrebarea asta raspund ca e cu siguranta cuvantul mai urat decat fapta. E imposibil ca cineva sa nu fi experimentat starea asta. Ca sunt unii care fac asta des si altii care fac asta mai rar… fiecare cu problemele lui.

Advertisements

3 thoughts on “Procrastinare

  1. Am invatat cuvantul asta de la biserica. Nu e deloc un cuvant “mare”. Aici e folosit foarte des. Interesant ca ai zis ca un cuvant e mai urat decat fapta. Dupa parerea mea faptele vorbesc mai tare decat cuvintele. E adevarat ca daca ne luam dupa ce spune Biblia, e mai rau ce iese din gura decat ce intra in gura (stiu ca referinta e la ce mancam si ce vorbim dar vroiam sa pun accentul pe importanta cuvintelor) dar cred ca faptele noastre vorbesc mai mult decat cuvintele. Parerea mea…

  2. @Daly: Stii, nu cred ca a existat cineva care sa nu fi amanat o treaba doar pt ca n-a simtit ca ar putea-o face mai tarziu. Oricat de odioasa e o fapta asta nu inseamna ca nu mai e facuta. Si cand iti aduci aminte ce dulce era momentul ala de lene si amanarea, sau inca 5 minute de somn in plus dimineata, sau inca 2 minute de stat la computer amanand somnul cu cateva minute care se adauga, sau alte cateva minute de stat la un film care iti place foarte tare in loc sa te ridici si sa-ti faci temele pt scoala… Toate astea sunt omenesti si sunt cat se poate de normale pt oricine. Nu poate sa-mi spuna nici chiar un preot ca n-a lasat pe a doua zi o treaba doar pt ca simtea nevoia unui moment de lene. Lenea este o stare de oboseala psihica care impiedica individul sa indeplineasca anumite activitati. In principiu nu e nimic rau in a-ti fi lene din cand in cand. E o reactie de autoconservare, tine de instinctul de supravietuire, este o modalitate prin care organismul se protejeaza in momentele de “slabiciune” impotriva efortului, psihic sau fizic.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s