Trebuie sa recunosc ca nu-mi amintesc sa-l fi intalnit pana acum, asa ca nici macar n-am stiut ce inseamna. L-am intalnit acum cateva minute pe net intr-un articol american si mi-am imaginat ca acela care a scris articolul a vrut sa para intelectual. Oare de ce simt nevoia oamenii sa foloseasca cuvinte greoaie si de neinteles pt omul de rand? Doar ca sa para mai cult decat cel de langa el? Si folosirea lor nu ne face sa semanam cu personajele de care Caragiale si Alecsandri au ras in piesele lor de teatru? Traducerea e asta:
PROCRASTINÁ, procrastinez, vb. I. Tranz. (Liv.) A amâna în mod nejustificat începerea unei acțiuni, în special din cauza neglijenței habituale sau a lenei; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa. [ < engl. procrastinate cca. 1548 < lat. prōcrastinātum: pro– („pentru”) și crastinus („ce ține de ziua de mâine”), cf. it. procrastinare, port. procrastinar, sued. prokrastinera].
Apropos, cel care a facut cunoscut articolul pe net (Facebook, mai exact) se intreba care e mai urat: cuvantul sau fapta in sine? La intrebarea asta raspund ca e cu siguranta cuvantul mai urat decat fapta. E imposibil ca cineva sa nu fi experimentat starea asta. Ca sunt unii care fac asta des si altii care fac asta mai rar… fiecare cu problemele lui.
Valentina Vitan 