Toti suntem la fel

Azi una dintre fetele pe care le am la centru m-a intrebat citind pe blogul meu de ce consider ca toti copii sunt la fel si de ce ii tratez pe toti la fel, indiferent de capacitatile lor, pt ca ea e de parere ca nu e drept pt copii care sunt mai capabili decat ceilalti. Explicatia e cat se poate de simpla. La centru nimeni nu e mai prejos decat celalalt, toti suntem la fel, niciunul nu are mai multe drepturi decat altul si nu va fi mai avantajat decat cel de langa el, indiferent cine e acela. Le-am explicat ca tocmai din cauza faptului ca si eu am un handicap sunt la fel ca ei, deci nici eu nu sunt mai prejos ca ei. Le-am mai explicat ca greselile se accepta si se impartasesc cu ceilalti in asa fel incat sa inteleaga fiecare ca oricui i se poate intampla sa greseasca si ca trebuie sa-si imagineze cum ar fi daca ar fi in locul celui care greseste. Indiferent de cat de multe merite are unul din ei, cand face o prostie va fi pedepsit, la fel cum va fi rasplatit cel care nu are un comportament tocmai bun dar care se evidentiaza printr-o fapta buna. Atitudinea asta am luat-o din experienta proprie: cei slabi erau considerati prosti si incapabili in comparatie cu cei abili care erau favorizati celorlalti si li se acorda mai multa atentie. Nu li se dadea atentie nici chiar atunci cand faceau cate o fapta buna sau aveau un rezultat neasteptat de bun la una dintre materiile la care nu excelau deloc. Lucrul asta nu mi s-a parut niciodata drept. Intotdeauna trebuie sa existe o latura a personalitatii fiecaruia care trebuie ajutata sa se dezvolte si sa-l ajute sa creasca ca si individ. Nu e vina nimanui ca tu esti prostul care nu le da nici o sansa celor care se pot dovedi mai meritorii decat ceilalti, trebuie doar sa le acorzi oportunitatea sa demonstreze ca pot, atata tot. Insa pt asta e nevoie de oameni constienti de ceea ce trebuie sa faca in clasa si nu de profesori care sa alerge dupa merite doar pt unul sau doi dintre copii merg la olimpiade.

Advertisements

6 thoughts on “Toti suntem la fel

  1. Florin Iepan October 2, 2010 / 3:46 pm

    Un alt fel de a spune că iubirea (care-i consideră pe toți copiii aceluiași Tată) trebuie să primeze și nu egoismul sau orgoliul (care întunecă sufletul omului și-l face să se considere pe sine mai presus de semenii săi)…

    ps. același castravete cu “corp cotiledonat, conține 98% apă și se înmulțește prin semințe” 😉

  2. matilda October 2, 2010 / 4:01 pm

    Foarte corect ! Întotdeauna am crezut , şi cred în continuare, că oamenii nu pot fi împărţiţi în diverse categorii, funcţie de aspectul fizic. În pilda ” iubeşte-ţi aproapele” , Iisus se referă la toţi oamenii, indiferent de cum arată. Iar frumuseţea, ACEA frumuseţe, se ştie, izvorăşte din interior…

  3. Lilick October 2, 2010 / 9:30 pm

    Eu nu pot sa zic ca toti suntem la fel, si chiar ma bucur ca suntem atat de diferiti, ca sa ne completam, sa ne cunoastem, sa evoluam. Insa ceea ce cred ca vrei sa spui, Valive, si sunt de acord cu asta, e ca toata lumea merita sanse egale. Ai o structura liberala. 🙂

  4. valive October 3, 2010 / 11:28 am

    @Lilick: Eu ma refeream la faptul ca toti avem “defectul” din cauza caruia suntem la centrul pt copii cu handicap fizic si asociat si din cauza asta toti suntem la fel. Din cauza asta nu sunt partinitoare cu nimeni indiferent ca e vorba de fiica directorului centrului sau altcineva. Nu cred ca am o structura liberala, cred mai degraba ca am structura unui om limpede, care tine la dreptatea lui si a altora tocmaipt ca stie ce e nedreptatea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s