Cred ca o sa fac postul asta si altele care vor veni ca pe niste file de jurnal online in care o sa scriu cand o sa pot. Deocamdata pot, dar presupun ca vor fi zile in care nu voi putea, asa ca las totul la latitudinea timpului meu (in)disponiil. Si cum computerul asta isi face de cap cu nervii mei si merge de vai capul meu ca el n-are asa ceva, o sa fie cam scurt postul de azi.
Azi am avut prima mea zi de scoala ca invatator itinerant/de sprijin. Cu alte cuvinte, lucrez intr-o scoala speciala unde invata copii cu deficiente multiple. Deocamdata n-am cunoscut nici un copil, dar i-am cunoscut pe ceilalti profesori. Cand am ajuns acolo eram timiduta (vorba Oanei Stoica-Mujea care m-a definit astfel la prima noastra intalnire), nu stiam decat pe directoare si pe secretarul scolii pt ca ii cunoscusem ieri, in rest pe nimeni. M-am prezentat eu acolo, civilizat, normal, dar total nebagata in seama. Nu mi-a pasat. M-am asezat pe scaun la masa din cancelarie (WOW!) si m-am apucat sa scriu cateva idei ca sa nu uit cand vom avea sedinta de consiliu (BORING!) si sa intreb cand voi avea vreo nelamurire. Sedinta nu s-a tinut, desi spuneau celelalte fete ca doamna directoare tine sedinte de obicei. Ma gandeam ca s-o fi intimidat din cauza mea. Sunt o persoana intimidanta de felul meu (I WISH!). Apoi am observat doua fete pe care le cunosteam deja. Pe una o cunoscusem la examen, statuse chiar in fata mea. Pe cealalta o cunosteam de la Centrul Logopedic pt ca lucrase cu sora mea. Apoi am mai cunoscut trei fete pe care le-am rugat sa imi aduca planificarile de anul trecut si programele ca sa stiu si eu ce ma asteapta. Pe la 11 jumate deja se rarisera fetele si baietii (mama, am vazut un tip mishto intre profesori!!!!!! Si stiu si cum il cheama. 😛 ), asa ca m-am decis si eu sa plec. Am Intrebat daca trebuie sa semnez in condica si mi s-a spus ca pot, asa ca am semnat cu mare bagare de seama (si am un scris, mama!, mama!) ca nu cumva sa gresesc sau sa creez probleme si am plecat. Costul drumului e destul de costisitor si ma duce cam jumatate din salariul pe care il voi primi (ca acum merg la munca pe banii de pensie), dar am mare nevoie de locul asta de munca.
Valentina Vitan 