Diferentele dintre copii

De fiecare data cand adultii fac comparatii intre doi frati ma lupt cu mine sa nu ii iau la intrebari si sa le arat ce prostie mare fac preferandu-l pe unul celuilalt. Oare de ce trebuie sa fie unul mai inteligent si mai abil decat altul? De fiecare data cand se intampla asta cel inteligent este cel preferat de adultii din familie, fie ca e vorba de parintii lui sau de rude. Un copil care aude mereu ca e preferat celuilalt va capata un respect de sine exacerbat,  lucru care-l face chiar sa-si desconsidere fratele mai putin inteligent sau mai abil doar pt ca acesta e diferit fata de el. Familia alimenteaza din plin diferentele dintre copii, facandu-l pe unul frustrat, iar pe celalalt constient de faptul ca lui i se va accepta orice situatie pe care o va crea doar pt ca e cel preferat.

E ciudat sa vezi cum parintii nu accepta adevarul in legatura cu abilitatile copiilor lor. Cu ce poate fi unul mai bun decat celalalt? Am cunoscut acum mult timp pe cineva considerat preferat de catre familia lui care se lupta cu familia lui scotandu-l in fata pe cel mai putin preferat de familie, aratandu-le cat de mult gresesc fata de el. Adultii nu erau foarte constienti de greseala pe care o faceau si, astfel, el a decis sa se poarte total diferit creand in familia lui situatii dificile. Bineinteles, mama lui a inceput sa fie dezamagita de atitudinea lui si, in loc sa isi intoarca privirea catre cel mai putin preferat, a decis sa isi intoarca spatele amandorura plangandu-se ca a fost dezamagita de amandoi copii. Oare cat de dezamagita putea fi acea mama de copii ei care nu ajungeau la nivelele de competenta dorite de ea?

E pacat ca unii parintii fac diferente intre copii lor, iar rudele fac greseala cea mare de a le scoate in evidenta partile favorabile copiilor preferati de parinti, dar e si mai pacat sa nu le fie acordate sanse egale ambilor frati.

Advertisements

12 thoughts on “Diferentele dintre copii

  1. Mare greşeală ! În aceste cazuri, chiar sentimentele acestor copii faţă de ceilalţi copii pot suferi modificări. Uneori, ireversibile.

  2. @Matilda: Si la mine in familie se intampla asta. De vreo doua saptamani sta la mine in casa o nepotica. Ea este cea preferata de parinti si de bunici, chiar daca ea este cea care are probleme mari, mai ales cand vine vorba de cominucare pt ca vorbeste stalcit. Fata spune ca nu vrea sa fie ca sora ei. Sora ei e mai mica, dar ea reprezinta pt ea modelul de copil pe care nu si-l doreste langa ea: sora ei e grasuta, ea nu e; sora ei poarta ochelari, ea nu poarta; sora ei mananca mult, ea abia ciugule ca sa nu se ingrase; sora ei sta cu mama si cu tata, deci ea primeste o educatie mai buna pt ca sta cu bunicii; sora ei nu stie sa potriveasca hainele, ea stie sa isi potriveasca hainele (dar abia stie sa se imbrace si sa se dezbrace)… si tot felul de lucruri care ei i se par anapoda la sora ei. Bunicii si parintii o lauda ca e foarte atenta la detalii si ca vorbeste mult despre aceste lucruri, dar cand vine vorba sa i se corecteze vorbirea nu i se da atentie.

  3. Ăsta e rezultatul lipsei de înțelepciune… care e rezultatul lipsei de iubire… 🙂 …și a cărei cauză este egoismul… motiv pentru care se cultivă foarte des competiția 🙂

    ps: mă simt ca si în sceneta cu Florin Piersic, cea cu castravetele care are 98% apă, corp cotiledonat, etc… și orice era întrebat devia până la castravetele pe care îl descris cu lux de amănunte… cam așa pățesc și eu, mereu pentru mine răspunsul e lipsa iubirii 🙂

  4. @Florin: Da, la Florin Piersic ma gandeam si eu. 😛
    Glumeam. De fapt ma gandeam si eu la lipsa de iubire, sau la iubirea prea putina, pt ca un copil e iubit, indiferent cat de mult se face diferenta intre el si fratele lui. Cand eram mica mama imi spunea ca ma cearta mai mult pe mine pt ca vrea mai mult de la mine, iar eu incercam sa dau totul chiar daca ei i se parea ca nu e destul cat am dat. Asta nu insemna ca eu eram cea prostuta si sora mea cea desteapta, insemna doar ca eu am alte abilitati decat sora mea, desi alti adulti (rude sau chiar profesori) faceau diferenta intre noi spunand ca sora mea e mai capabila decat mine. Intr-un final am terminat doua facultati si un colegiu si tot nu era de ajuns pt ca nu aduceam destui bani in casa cu toti anii de scoala pe care ii aveam. Uneori e dificil sa te multumesti chiar si pe tine, nu mai vorbesc sa multumesti pe altii.

  5. Uite asa mi-am petrecut eu copilaria. Dar, neavand frate, cu varumiu. Uite vezi, el invata, el a luat nota aia, el e destept, el e dat naibii!:))

  6. @Vova: E normal ca parintii sa creeze competitie, dar uneori se ajunge prea departe si incep chiar si parintii sa isi desconsidere proprii copii doar pt ca nu se ridica la asteptarile lor. E normal sa ai asteptari pt ca iti pasa de acel om, dar chiar sa ridici competitia la nivel de batalie… e cam mult.

  7. Impulsionarea e o formă de înțelepciune dacă e făcută cu iubire, dar dacă interesul propriu (așteptările egoiste) își bagă coada, atunci nu mai are nici o legătură cu iubirea… problema este că așa acționează majoritatea părinților, își pun propria mândrie mai presus de orice până se confruntă cu eșecul fericirii copilului și atunci se întreabă (culmea, tot ei) cu ce-au greșit… iar greșeala stă tocmai în orgoliul lor propriu.

  8. Competiţia nu se face prin comparaţie cu fraţii. Copilul trebuie capacitat să fie mai bun, mai ascultător, mai silitor, prin recompense mici, dar care să-i facă plăcere.
    Am doi nepoţi, fetiţă şi băieţel, dar nu i-aş educa decît prin explicaţii adecvate vîrstei, în niciun caz făcîndu-i să se urască pînă la urmă. Tudor (8 ani) este foarte ordonat, iar Bianca, deşi este mai mare (10 ani), e cam dezordonată. Dar NICIODATĂ, nici părinţii, nici noi, bunicii, nu-i dăm Biancăi exemplu ordinea din camera lui Tudor. Aşa ni se pare corect şi normal.

  9. @Florin: Oamenii sunt sortiti greselilor, mai ales daca sunt adulti. Copii isi fac modele pt ca trebuie sa urmeze un tipar ca sa se poata dezvolta.
    @Matilda: De obicei nu prea se face didferente intre copii de sexe diferite. E si foarte dificil sa faci asta pt ca sunt foarte diferiti in atitudine si comportament. Diferentele se fac in general intre copii de acelasi sex. Deosebirile dintre ei nu sunt chiar atat de notabile si doi baietei/doua fetite sunt mai usor de comparat.

  10. Da, din pacate se face aceasta greseala de a alege un preferat si …nu doar de a alege ci a o si afirma. Cat despre acea parte cu mama dezamagita…este o problema deoarece eu ca parinte e normal sa am doua chestii clare:
    1. cand iubesti pe cineva il accepti asa cum este fie ca e defectul de vorbire fie ca este o gandire mai lenta fie caderea unui examen..
    2. nu am cum sa fiu dezamagit, nu am voie sa fiu asa. Da, pot sa doresc cel mai mult si cel mai bine pentru copilul meu asta da dar… daca nu e asta nu inseamna sa il reneg ca si copil pentru ca …sa zicem nu a intrat la facultate.

  11. @Stefan: Spune-le asta si parintilor care isi dezmostenesc copii care nu le urmeaza sfaturile, care devin gay/lesbi/trangends, care se casatoresc cu fata/baiatul considerat a fi sub nivelul lor intelectual… Am avut de-a face cu un tanar care au avut relatii cu o fata considerata a fi sub conditia lor sociala (ea era provinciala, el era bucurestean, el era masterand, ea terminase doar o facultate, ai lui aveau relatii cu eticheta bucurestilor si cu fosti ambasadori, ea avea ruda o doctorita la spitalul la care se interna bunica lui) si aproape ca si-a pierdut locul in familie. Ajunsesera atat de departe ca nici nu mai vorbeau cu el.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s