Viitor

Mai avem asa ceva? Ma indoiesc. Au stiut altii sa ni-l ia mancand din creierele noastre. Ne-au luat sansa sa evoluam bagandu-ne cu forta kitschurile unei societati vandute diavolului. Am acceptat starea de fapt. Ma intreb daca am fi avut oare curajul sa schimbam ceva. Dar nu cred. Nu suntem atat de combativi ca sa acceptam ca binele vine luptand fizic si moral. Acceptam raul ca el vine fara ca noi sa miscam un deget. Ne meritam soarta. Poate doar timpul sa treaca si sa ne arate ce trebuie facut.

Later Edit

La cererea scrisa a lui Traian cel fara de frica am pus Time cu Roger Waters



Advertisements

17 thoughts on “Viitor

  1. „Lipsa” viitorului e sinonim cu lipsa speranței, dar speranța moare ultima, iar noi n-am dispărut încă, deci speranță mai este… atâta doar că nu va fi unul prevăzut dinainte, mai mult ca o surpriză…

    Exista pe undeva un soi de poem tare drăguț, ceva în genul „i-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea fericire;/ Dumnezeu a spus NU/ Eu iti dau binecuvantare,/ fericirea este in tine.” și după mai multe astfel de cereri, omul realizează în final că deși Dumnezeu nu i-a îndeplinit nici o cerere, El i-a dat în schimb cu mult mai mult decât și-ar fi putut închipui că poate avea.

    Eu zic că lumea nu a avut niciodată un viitor fiindcă e doar un mijloc și nu un scop în sine… sufletul omului însă are toate șansele la un viitor, pe care să și-l construiască după pofta inimii… depinde deci de inimă cât de strălucitor va fi acest viitor 😉

  2. @Florin: Mai depinde si de mijloacele prin care ajungi sa-ti faci viitorul pe care l-ai visat. Daca nu le ai nu poti ajunge ce ti-ai dorit.

  3. Mda… într-adevăr, unii oameni au nevoie de baros și rangă ca să priceapă că toată fericirea de care au ei nevoie e în sufletul lor, nu în afara lui… și da, mai sunt și unii care nu-și doresc să fie fericiți, de ei am uitat…

    Crezi că e întâmplător că în toată mass-media se promovează lipsurile și nu îndestularea (mulțumirea)? Sau ai cumva impresia că mass-media se mulează după om și nu viceversa… ști, asta îmi aduce aminte de un aforism murphy-st „oamenii când sunt liberi să facă ce vor de obicei se imită unul pe altul”… și ce alt mod (de a spune „cum fac alții”) e mai bun decât televizorul?… cand omului nu-i place nici căldura, nici ploaia, nici frigul, cine-i de vină? omul sau vremea?… cand după două zile de soare torid începi să-ți dorești ploaie și după două zile de ploaie îți dorești soare, cine-i de vină?… probabil Dumnezeu, fiindcă ne-a creat, nu?

    Omul are în întregime capacitatea de a fi fericit ori trist, indiferent de mijloace, de locuri sau de circumstanțe… un vechi proverb hindus spune că „înțeleptul se descurcă și-n iad, pe când prostul suferă și-n paradis”

  4. Trebuie să gîndim pozitiv, altfel o luăm razna, ceea ce multora le-ar conveni. Încă nu suntem toţi masă de manevră, unii mai au creierele cu ei.
    Ultimele măsuri antipopulaţie sper să fie un duş rece care să-i trezească pe cît mai mulţi din letargia portocalie. Să sperăm, Vali ! Tu eşti tînără şi mai ai şansa de-a trăi acele vremuri pe care ni le-am dori şi noi…

  5. Super, suntem precum niște adormiți care visează să se trezească trezindu-i pe ceilalți!… vedem foarte limpede somnul altora, dar la al nostru îi spunem “stare de trezire”… mă întreb uneori cât de adormit trebuie să fiu încât am ajuns să-i consider pe alții mai adormiți ca mine și discutând totuși de trezire ca și cum ei ar fi treji… uau, ăsta da somn… 🙂

  6. @Florin: Ma refeream la faptul ca trebuie sa invatam ce trebuie sa facem ca sa ne fie putin mai bine, sa luam decizii mai bune pt noi si ai nostri. Si da, noi dormim. Dormim pt ca nu vrem sa ne trezim altfel ne-am fi ales cu mai mult bine.

  7. … iar întrebarea logică ar trebui să fie “cum să ne trezim?” și nu dacă avem ori ba un viitor… trăim o viață întreagă tot într-un somn și sunt extrem de puțini oameni care și-au pus întrebarea asta măcar odată în viață… și după o astfel de întrebare o să ajungi să te întrebi care e adevărata realitate la care trebuie să mă trezesc… vezi? astfel de întrebări ar trebui să predomine în inima celui care își dorește fericirea… dar după cum bine ști, în stare de somn e imposibil să te trezești dacă nu urmezi sfaturile Celui care e deja treaz, foarte mulți preferând să creadă în orice altceva, numai pe El nu.

  8. @Florin: Viitor tot vom avea, fie ca vrem sa fie sau nu, fie ca suntem noi in stare de veghe sau nu. Important e cum si in ce masura il vrem schimbat. Cat despre oameni… Fericirea e ceva trecator, chiar daca crezi sau nu in El. Tot va veni ceva in viata ta care sa iti clinteasca credinta si te va lua pe neasteptate de fiecare data. Oamenii cred in ce aleg ei sa creada. De asta avem liberul arbitru (desi eu nu cred neaparat in el)..

  9. Hai să ne certăm … Eu spun că omul poate fi tot timpul fericit, iar tu spui că fericirea este trecătoare, vrei? 🙂

    Cât despre credință să ști că există oameni care nu și-o schimbă după cum suflă vântul… credința e precum fundația la o casă, dacă e tare și rezistentă poți adăuga peste ea câte etaje vrei, dar în caz contrar riști să se dărâme totul… te-ai gândit vreodată că există oameni a căror cunoaștere și înțelegere îi face imuni la șocuri ideologice tocmai pentru că ceea ce se întâmplă confirmă neîncetat ceea ce ei știu?

    Și da, omul crede ce vrea el să creadă… tocmai din acest motiv ți-am dat “exemplul” cu înțeleptul care se descurcă și-n iad, fiindcă nu evenimentele sunt importante ci reacția noastră la ele!

  10. @Florin: Bineinteles ca evenimentele sunt importante la fel ca si reactia noastra la ele si nu poti lua una fara de cealalta. Reactii de genul asta poti avea chiar si atunci cand ti le imaginezi, dar deja e de domeniul patologicului. Poate fi numit fericit un parinte caruia i-a murit un copil? Poate fi fericit un copil care e abandonat de parinti? Tocmai atunci te indepartezi mai tare de Dumnezeu, chiar si atunci cand incerci sa iti justifici evenimentele ca pe niste incercari ale credintei tale. Oricata credinta ai in Dumnezeu, tot mai aproape esti de oameni. Se spune ca in fiecare om exista o farama de dumnezeire si prefer sa cred asta mai degraba decat in Dumnezeu. Daca Dumnezeu imi apare sub forma chipului omului de langa mine atunci pot sa spun “Cred!”.
    PS Eu nu ma cert cu nimeni pe teme filosofice sau teologice. Incerc sa-mi sustin parerea si credinta mea. Viata si experienta mea mi-a demonstrat asta. Un preot imi zicea ca daca crezi in om e ca si cum ai crede in El.

  11. Moartea e relativă, la fel ca și nașterea. Ajungem să le dăm importanță doar fiindcă nu le cunoaștem și cu atât mai puțin fiindcă nu le înțelegem. Dar când ajungi să le cunoști rostul și ajungi să le înțelegi logica atunci ai avea o cu totul altă părere.

    Durerea pierderii unei persoane dragi provine în cea mai mare parte din atașamentul față de ea, care nu este decât o altă formă a egoismului. Pentru cel care iubește cu adevărat, moartea nu e decât eliberarea sufletului din închisoarea cărnii, dar aici contribuie și înțelegerea mai profundă a faptului că suntem mai mult decât un organism complex.

    Ignoranța însă își spune mereu cuvântul, iar oamenii nu numai că nu vor să știe despre toate astea, dar le și tratează cu superficialitate și dispreț (gen “nu cred până nu văd”). Și atunci care să fie problema, evenimentul morții sau prostia și ignoranța din sufletul celui care nu vrea să accepte realitatea?

  12. @Florin: Ce spui tu acolo… tine mai mult de neomenesc decat de uman. Fiind om ajungi sa ai tot felul de sentimente. Si le experimentezi pe toate tocmai pt ca esti om. Si ai dreptul la ele tocmai pt ca esti om si ca fizicul primeaza dumnezeirii din tine. Iubirea de care spui e o utopie. Nimeni n-a fost in stare de asa ceva, nici chiar Dalai Lama. Trebuie sa acceptam ca suntem oameni, ca suntem egoisti, ca avem interese care tin de egoismul din noi, ca uram si ca nutrim gelozie, ca iubim si vrem sa avem doar pt noi, tot din gelozie, ca suntem nepasatori cand ar trebui sa ne pese…
    Suntem oameni si asta e tot. Conditia noastra e infinit mai buna decat daca am iubi in felul in care vorbesti tu. In viata trebuie sa ai parte de de toate ca sa poti castiga experienta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s