Chinurile batranetii

Chinurile pe care le-a indurat bunica mea inainte sa moara mi-au intarit convingerea ca eutanasia umana e calea cea mai justa si mai demna atunci cand zilele iti sunt prea multe si incepi sa nu-ti mai recunosti nici macar proprii copii.

Cam greu sa descrii ultimele zile ale unui batran muribund. Te uiti la el ca nu mai poate inghiti nici apa si ti se face mila de biata fiinta care a fost odata un om in putere, viguros si plin de viata. Te uiti la el si ti se face mila de el pt ca ar vrea sa i se termine odata zilele si sa sfarseasca cu chinul prin care trece. Am stat mult si m-am gandit la situatia batranei. Singura concluzie la care am ajuns a fost a nu vreau sa traiesc atat, iar daca am sa traiesc atat as incerca sa fac tot posibilul sa nu ajung o neajutorata. Insa, pana la urma, nu tine de mine felul in care voi ajunge. Nu exista un tipar al batranetii, moartea nu vine de fiecare data la fel.

Advertisements

4 thoughts on “Chinurile batranetii

  1. @Mirko: Stiu de tatal tau. Imi pare rau ca a trebuit sa treaca prin chinurile astea. Si imi pare rau si de a mea bunica. Nimeni nu merita o astfel de soarta.

  2. Bunica mea spunea cam aşa : ” nu mi-e frică de moarte, ci de drumul pînă la ea”.
    Din păcate, nu noi hotărîm care este acel drum. Evident, toţi îl preferăm cît mai scurt şi demn. Dar nu noi hotărîm.
    Nu putem decît să ne rugăm, de cele mai multe ori ajută. Dacă într-adevăr credem.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s