Chinurile pe care le-a indurat bunica mea inainte sa moara mi-au intarit convingerea ca eutanasia umana e calea cea mai justa si mai demna atunci cand zilele iti sunt prea multe si incepi sa nu-ti mai recunosti nici macar proprii copii.
Cam greu sa descrii ultimele zile ale unui batran muribund. Te uiti la el ca nu mai poate inghiti nici apa si ti se face mila de biata fiinta care a fost odata un om in putere, viguros si plin de viata. Te uiti la el si ti se face mila de el pt ca ar vrea sa i se termine odata zilele si sa sfarseasca cu chinul prin care trece. Am stat mult si m-am gandit la situatia batranei. Singura concluzie la care am ajuns a fost a nu vreau sa traiesc atat, iar daca am sa traiesc atat as incerca sa fac tot posibilul sa nu ajung o neajutorata. Insa, pana la urma, nu tine de mine felul in care voi ajunge. Nu exista un tipar al batranetii, moartea nu vine de fiecare data la fel.
Valentina Vitan 