Aparatura de antepenultima generatie

“Iarta-ma ca fac zgomot.” imi spunea sora mea trezindu-ma cu noaptea in cap de dimineata pt ca avea treaba cu computerul. “Asta e, riscul meseriei. Ce sa fac daca mi-a trebuit aparatura de antepenultima generatie la mine in camera?!”

Da, cam asa ar putea fi descris computerul meu. O unitate cu memorie mica in care nu incape mare lucru; un monitor care abia face contact cu mufa atasata de unitate; o imprimanta care are o personalitate debordanta, ea facandu-si de cap oricand, mai ales cand printam sau scanam; niste boxe care incep sa functioneze cand butonul e pe OFF si se opresc cand ii dai ON, o tastatura care are tot timpul foame de litere si care se blocheaza exact cand ti-e lumea mai draga. Dar stiti ce? Ele imi plac tocmai pt ca sunt, functioneaza cu chiu, cu vai, unitatea e la fel de zgomotoasa ca tata cand doarme si sforaie “de misca filamentul la bec”, boxele nu mai au leduri de avertizare ca sunt OFF sau ON, imprimanta imi trage literele in zig-zag chiar atunci cand am de tras vreun document important, dar ele se incapataneaza sa existe. Uite, tocmai de astea imiplac. Vedeti? Tocmai mi-a spus computerul ca silui ii place de mine blocandu-mi tasta PAUZA. 🙂