Borcane, vise si alte marafeturi 2

– Copii, haideti la masa!

– Deja s-a pus masa? Miroase bine.

– Normal ca miroase bine. Miroase a sarmale si a friptura de porc in vin rosu de buturuga la cuptor, cu legume. Miroase a cozonac sanatos framantat de tata si pus in tava de mama.

– Da, miroase romaneste. Mi-a lipsit mult.

– Te cred. Strainatatea ne devoreaza sufletul tocmai pentru ca nu suntem ai ei. Pe ai ei ii cruta, probabil ca nu au sufletele atat de gustoase ca ale noastre. Hai la masa.

Ce mancare buna e pe masa! La mine nu se gandeste nimeni? Stau aici, in studioul asta si-mi lasa gura apa, si mai trebuie sa le si moderez discutia. Fac greva! Muncesc in conditii improprii. De ce eu? Si, totusi, de aici imi primesc salariul. Nu mai fac greva. Trebuie sa imi imaginez ca acolo nu e mancare buna. Hai, imagineaza-ti! Acolo sunt rame si viermi… Bleah! Si astea se mananca la unii. Eu n-as manca asa ceva. Uite ce mizerie au in farfurii! E pamant, astia mananca pamant. Le va putrezi in stomacuri tot pamantul asta. Le va da indigestie. Si ce ma bucur! Asa, sa pateasca ce e mai rau. La mine nu se gandeste nimeni ca trebuie sa lucrez in conditiile astea improprii. Pe mine ma tin ca o sclava in studioul asta de inregistrari ca sa le moderez eu viata inexistenta. Asta nu e viata.

– Ma intreb de ce spargeti voi borcane si nu spargeti pahare in noaptea de anul nou?

– Pentru ca borcane se mai gasesc, insa mi-e mila de pahare sa le sparg. Sunt si ele niste vietati ca noi, au sufletul lor, au istoria lor, acida de cele mai multe ori, insa spumoasa si atractiva gurilor capabile sa le soarba povestea. Un borcan e doar un ciob badaran si insipid pe care il cumperi de la magazin plin cu muraturi sau cu bulion. Nu e greu sa intelegi povestea otetului, ale castravetilor, rosiilor sau ardeilor pamantului.

Ia uite si la astia! Se pare ca n-au bani sa-si cumpere pahare noi. De ce trebuie sa sparga borcanele, bietele de ele, singurele fiinte capabile sa tina in ele atata amar de vreme cantitati de fructe si legume puse la pastrare pentru noi, mancaciosii. Nu e corect. Propun sa facem greva impotriva discriminarii borcanelor. Ce, ele n-au viata lor? Nu pot fi ele folosite ca si vaze de flori? Nu pot fi folosite ca suport pentru creioane, pixuri si alte condeie? Paharele ce fac?! Stau si se umplu de praf ca sa le folosim cand ne vine noua cheful de ele. Dintr-un pahar nu poti face vaza. Sau se poate? Da, cred ca si suport de creioane se poate face dintr-un pahar. Trebuie sa reflectez. Propunerea de greva impotriva discriminarii borcanelor ramane in picioare, nu uitati!

– Spune-mi de tine.

– Ce te-a apucat de vrei sa stii despre mine? Pana acum imi spuneai ca aberez. Ce vrei sa stii despre mine?

– Vreau sa stiu cum iti e acum, cum ti-a fost in trecut, cum ai vrea sa-ti fie in viitor… Vreau sa stiu la ce visezi tu acum. Pana acum am aflat la ce ai vizat in trecut.

– Of, s-a inmuiat! Bine, iti voi spune. Visez la mine acum. Nu mai visez la ochii tai enervant de scrutatori, nu mai visez sa-ti ating parul si sa ma joc prin el, nu mai visez la tine iesindu-mi in cale. In viata mea au existat intotdeauna oameni valorosi prin ceea ce sunt, prin felul in care gandesc, chiar daca n-au gandit la fel ca mine si n-aveau convingerile mele.

– Si ce s-a intamplat cu ei?

– Unii au ramas, altii au gasit ca sunt prea indrazneata in gandire. De la tine n-a existat nimeni in parul carora sa-mi doresc sa imi bag mainile. Se pare ca tu ai ramas ideea mea de frumusete. Cred ca vor mai fi si altii de acum incolo. Probabil ca-mi trebuia o confruntare cu tine si cu mine, in acelasi timp. N-a durut, dupa cate observ.

– Si ceilalti?

– Ceilalti au ramas cu propriile pareri despre mine, ceea ce nu inseamna neaparat ca sunt pareri proaste. Unora le-am deschis bratele si au descoperit ca nu sunt ce le trebuie, fata de altii am ramas sceptica si s-a dovedit ca am dreptate… E ca si cum ne-am alege oamenii intre care sa traim.

– Cred ca asta facem, de fapt. De multe ori facem alegerile gresite, insa.

– Nu, eu n-am facut alegeri gresite, am facut alegeri, punct. Viata, fie reala sau doar imaginara, isi are cursul ei. Nici chiar cand visam lucrurile nu merg dupa voia noastra. Sa zicem ca fata de greseli am facut un compromis, le-am acceptat si, in cele din urma, le-am ignorat, tinand insa cont de ele pe parcurs.

– Si tot nu inteleg de ce eu? Nu-mi iese din minte dece eu.

– Nu trebuie motive, nimanui nu-i trebuie. Tu dupa ce criterii iti alegeai femeia iubita, sublima nesublima?

– N-aveam un anumit criteriu. De unele ma indragisteam instantaneu, de altele in cateva zile sau saptamani. Nu, totusi saptamani nu dura, mai mult de una, sa zicem.

– Vezi? Nici mie nu mi-a luat mult. Mi-a trebuit sa te cunosc si sa te deosebesc de ceilalti. Odata ce am vazut cat de diferit erai de ceilalti ai ramas aici, in inima. Bine, acum exagerez. Nu s-a intamplat chiar asa. Cred ca ar trebui sa te multumesti cu ideea ca n-am avut nevoie de motive. Erai tu si mi-era de ajuns.

— Va urma —

Advertisements

One thought on “Borcane, vise si alte marafeturi 2

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s