In sfarsit, dupa o lupta asidua de cateva zile cu timpul si cu cheful nostru de munca, juriul a deschis oficial cea de-a doua faza a concursului “Blog de Blog”. Asa cum am zis si intr-un post anterior, trebuie sa intrati in Cabina de Vot, care se afla aici. De azi sunteti liberi sa votati blogurile propuse pt fiecare categorie in parte. Aveti timp de vot pana pe 21 februarie. Daca sunteti indecisi asupra votului dvs puteti intra in linkuri si va veti putea edifica. Vor face nominalizari numai cei care semneaza cu numele, nick-name-ul sau initialele. Voturile anonime vor fi sterse fara drept de replica.
Day: February 11, 2010
Leapsha cu amintiri din copilarie fara Ion Creanga
Vad ca Mirko vrea sa ma faca sa ma emotionez. Cam asa se intampla cu aducerile astea aminte din perioada copilariei. Daca domnu’, copil inca, ma pune sa fac asta, nu pot decat sa accept si sa stau sa ma gandesc, sa aleg din multele amintiri care imi vin in minte acum.
Pai, imi amintesc ca aveam vreo 4 ani spre 5, stateam la bloc (o viata intreaga am stat la bloc), tocmai ne mutasem in apartamentul in care stam si acum. Mama rugase o colega care statea foarte aproape de noi sa ne creasca si noua un porc. Si cumparase tata de zor saci cu tarate ca sa hraneasca porcul (,) care-si avea resedinta in cotetul din curtea colegei mamei. O chema Sorina, tin minte si acum. Rea femeie! Asa, si tinea tata sacii cu tarate in dormitorul in care dorm acum parintii mei. Bietii, amandoi plecati de acasa la munca ne-au lasat singure in casa. Luminile aprinse in toata casa in amiaza mare si noi ne jucam in tarate cu lopetele si galetuse. Erau gramezi uriase de tarate in toata casa si noi ne jucam de mama focului. Bineinteles, eu eram capul rautatilor. Parintii nostrii erau exasperati ca acele tarate costau mult si nu mai aveau ce sa dea la porc sa manance. Ne-am primit portia de bataie cuvenita (sau nu).
Imi mai aduc aminte de o intamplare tot din acea perioada. Mama tocmai venise de la munca si era tare obosita. In tot apartamentul de 3 camere n-aveam decat o camera mobilata si asta a durat mult timp. In dormitorul in care dorm acum parintii mei era doar un scaun. Il pusese mama ca sa schime un bec si il uitase acolo. Tot eu eram capul rautatilor. Am carat cu Diana, sora mea, din camara tot ce gasisem: faina, zahar, ulei, orez si mai erau ele cateva. Am pus-o pe Diana pe scaun si am inceput sa-i torn in cap faina. Ea radea cu pofta mare si dadea din manute (avea aproape 3 ani). In felul asta imprastia faina in toata camera. Noi radeam de mama focului si mama dormea. Apoi am continuat cu orezul. Diana se apleca si lua de pe scaun ce cazuse din capul ei si imi turna mie in cap. Si iar radeam de mama focului. A continuat asa pana s-a trezit mama si cand a vazut ce a facut ne-a pedepsit cu o bataie serioasa si cu un mers la baie de urgenta. A stat biata pana tarziu sa curete de pe jos toate cele risipite si greu agonisite.
O alta intamplare a fost la nunta parintilor. Aveam 5 ani. Nu stiu cati au avut prilejul sa asiste la nunta parintilor, insa noi am avut norocul asta. Era cu un an inainte sa moara tata. Noi plangeam din cauza ca mama isi coafase parul si vroiam sa si-l desfaca si sa-si faca doua codite ca noi, sa fim toate 3 la fel. Apoi, dupa slujba de la biserica trebuia sa mergem cu tot alaiul la curtea nasilor unde era nunta. Pe drum toate verisoarele noastre se imbulzeau sa tina voalul mamei. Diana mea se tot chinuia sa le faca pe fete sa inteleaga ca e mama ei si ea vrea sa tina voalul. Fetele, nu si nu. Pana s-a enervat Diana mea si a facut un branci serios uneia dintre verisoare (de atunci n-o prea suporta) de s-a ales cu cateva rani la genunchi. Ea jubila de bucurie ca tine voalul mamei.
Bine, amintirile ar fi ele multe, dar cred ca ajunge atat. Mai departe merge la Oana, Lilick si Doamna Lucia pt cand vor avea inspiratiune si timp.
Valentina Vitan 