Pt ca marti a fost ziua in care James Joyce se nastea (128 de ani de la nasterea sa) m-am gandit sa fac rost de un film facut in 1967 filmat pe baza cartii lui James Joyce, Ulise. Incercam sa imi dau seama de actiunea filmului comparand acele pasaje din carte cu gandirea personajelor din film. Bineinteles ca filmul nu se ridica la nivelul artistic al cartii, insa pt cine nu stie cartea si nu o poate citi e un bun valoros, mai ales daca vrei sa inveti despre Joyce folosind niste simboluri contrafacute.
Stateam sa-mi dau seama cum poate cineva face un film dupa o atat de complexa carte. Probabil ca pt a face scenariul s-a luat pasaje serioase din carte, s-au studiat. Personajele din carte nu sunt foarte bine conturate fizic, insa latura interna, gandurile, reactiile la aventurile lor din 16 iunie 1904 sunt greu de aratat pe micul ecran. Plus de asta, filmul e teribil de american, lucru care deranjeaza inca de la primele cuvinte. Nu mi-l pot imagina pe Leopold Bloom vorbind accent britanic sau pe Stephen Dedalus chinuindu-se sa-si recite poeziile cu accent irlandez dar sunand mai mult american intr-unul din turnurile Martelo. Si apoi, cum se poate transpune toate acele ironii, filosofii, istorii, teologii si literaturi grecesti in imagini demne sa fie nominalizate la Oscar? In carte personajele se dezvolta in fata ta, se maturizeaza pe masura ce urmaresti firul povestilor relatate, in film personajele sunt rigide, personalitatile sunt slab conturate, scenariul ocupandu-se mai mult de actiunea filmului si nu de fluxul constiintei, lucru care a facut cartea atat de celebra. Din cauza asta nu voi fi niciodata de acord ca unele carti sa fie ecranizate. Se pierde esenta, spiritul autorilor si gandirea lor.
O sa va arat acum pasaje din carte transpuse in film. E mai recent facut (nu stiu clar anul) si se bazeaza pe ultimul capitol, cel in care Molly Bloom are acel monolog interminabil.
Din pacate n-am gasit fragmente din filmul din 1967 pe youtube. In schimb am dat peste film pe google.
Valentina Vitan 