James Joyce (cu putina intarziere)

Acum 2 zile s-au implinit 69 de ani de la moartea marelui scriitor James Joyce. Cum el mi-a influentat o foarte mare parte din gandirea pe care o am acum, o sa ii dedic acest post.

WHAT COUNSEL HAS THE HOODED MOON

What counsel has the hooded moon

Put in thy heart, my shyly sweet,

Of Love in ancient plenilune,

Glory and stars beneath his feet–

A sage that is but kith and kin

With the comedian Capuchin?

Believe me rather that am wise

In disregard of the divine,

A glory kindles in those eyes,

Trembles to starlight. Mine, O Mine!

No more be tears in moon or mist

For thee, sweet sentimentalist.

NIGHTPIECE

Gaunt in gloom,

The pale stars their torches,

Enshrouded, wave.

Ghostfires from heaven’s far verges faint illume,

Arches on soaring arches,

Night’s sindark nave.

Seraphim,

The lost hosts awaken

To service till

In moonless gloom each lapses muted, dim,

Raised when she has and shaken

Her thurible.

And long and loud,

To night’s nave upsoaring,

A starknell tolls

As the bleak incense surges, cloud on cloud,

Voidward from the adoring

Waste of souls.

WINDS OF MAY

Winds of May, that dance on the sea,

Dancing a ring-around in glee

From furrow to furrow, while overhead

The foam flies up to be garlanded,

In silvery arches spanning the air,

Saw you my true love anywhere?

Welladay! Welladay!

For the winds of May!

Love is unhappy when love is away!

Eternul Eminescu

Rugăciunea unui dac

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Şi din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet şi lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i,
El este moartea morţii şi învierea vieţii!

Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Şi inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Şi-n glas purtat de cântec simţii duiosu-i viers,
Şi tot pe lângă-acestea cerşesc înc-un adaos:
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,
Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,
S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,
Puteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă,
Ş-acela între oameni devină cel întâi
Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,
Pân’ ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec,
Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte,
C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte,
Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o,
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o –
Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor…
Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea să mor.

Străin şi făr’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce,
Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să asmuţe câinii, ca inima-mi s-o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă,
Îndură-te, stăpâne, şi dă-i pe veci viaţă!

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec,
Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec,
Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă
Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă!

O leapsha cu un 2009 in coada

Anuntata de Lilick-Auftakt si preluata si de je (multam fain Lilick), leapsha asta are ca tema “Ce am invatat in 2009”. Trecand prin filtrul anului 2010, anul 2009 a fost un an al intamplarilor mai putin placute, al prietenilor de mult pierduti si regasiti, al incercarilor literare (mai mult pseudo) si a mea, a regasirii unei parti din increderea pierduta acum foarte multi ani.

2009 a fost anul in care am invatat ca, indiferent ce sentimente ai pt cineva, trebuie sa fii tu cu bune si cu rele, sa iti accepti ideile si convingerile indiferent cat de mult enerveaza sau indeparteaza pe ceilalti, sa iti respecti felul tau propriu de a gandi pt ca doar asa poti fi tu cu adevarat.

Am mai invatat ca oamenii pot fi previzibili, ca te poti astepta la orice din partea lor, ca uneori le poti citi gandurile in functie de reactia lor la tine.

Si ultima, am invatat cat de dificil e sa schimbi ideile unui om despre ceva considerat tabu cand reactiile la acel lucru sunt inradacinate in ADN-ul lor, ca oricat ai vrea sa te bati cu aceste idei nu ajungi decat un biet Don Quijote fara sabie, martoaga si fara Sancho Panza.

Ok, dau si eu leapsha mai departe lui Madi, lui Danette, lui Logatu si lui Geocer.

Competentele din invatamant si modul in care ar trebui ele aplicate

Imi imaginez ca cei care se gandesc mai mult la bani decat la sistemul de invatamant nu stiu altceva decat sa viseze bani. E adevarat ca suntem in criza, insa nu ai cum sa pui criza inaintea mintilor copiilor care au nevoie de instruire metodica.

Sa luam, spre exemplu, copii de gradinita si scoala primara. In perioada asta copii isi dezvolta capacitatile intelectuale de baza. Memoria si analiza sunt cele mai importante. Fara ele nu sunt intregi. Un copil care nu poate memora e un copil cu un handicap extrem de mare in comparatie cu ceilalti. Va avea probleme de adaptare toata viata lui. Retine situatiile sau obiectele concrete, palpabile, insa nu va intelege niciodata situatiile abstracte pt ca cel care a trebuit sa-l invete l-a invatat sa-si dezvolte competentele. Dezvoltandu-i competentele inaintea dezvoltarii capacitatilor intelectuale il face pe copil un viitor robotel, usor de manipulat si nesigur pe el si fara o personalitate foarte bine conturata. Un astfel de copil e sensibil emotional, mult mai mult decat normal, se simte neinteles si e greu de comunicat cu el.

Apoi, nivelul cunostintelor e slab si aproape neevaluat. Nu stiu cine reuseste sa faca acele manuale alternative, dar sunt pline de greseli, informatii gresite sau mult simplificate, greseli de ortografie, greseli de exprimare, greseli chiar gramaticale. Cand vezi un astfel de manual te intrebi ce femeie de serviciu a scris in el. Cum poti lasa un copil sa aiba asemenea eroare in maini? Un copil in scoala primara nu e capabil sa discearna foarte bine intre bun si rau sau intre valabil si eronat. Neavand informatia reala nu stie ca acea informatie din carte e eronata. Se numeste manual alternativ (imi spunea o invatatoare) pt ca ai capacitatea de a nu face din acel manual sa fie singurul manual valabil in clasa si astfel poti alege si alte manuale. Dar ce te faci daca in toate acele manuale apare aceeasi greseala!? Ce alte manuale poti lua ca sa le dai copiilor informatia corecta? Ok, cauti prin biblioteci. In biblioteci gasesti tot ce iti trebuie, inclusiv varianta reala a acelei informatii eronate. Si pana gasesti ce faci cu copilul pe care il ai la scoala? Si ce te faci daca profesorii sunt si ei slabi pregatiti? Unii din ei nici nu au poibilitatea de a cauta intr-o biblioteca si nu au cum sa verifice daca acea informatie e valabila sau nu. Si raman doar cu acel manual alternativ plin de greseli de toate felurile, iar copii lui vor fi considerati slabi pt ca profesorul n-a avut posibilitatea de a cauta. Si cum ramane cu profesorii prost platiti? Un salariu mic aduce dezinteres fata de meseria practicata, chiar daca acel profesor e extrem de bun in ceea ce face. Si astfel invatamantul va avea nesansa sa piarda un om capabil in favoarea unei alte meserii sau in favoarea plecarii in strainatate la cules de fructe, ca doar e mai bine platit.

Materia pe care o studiezi si catre care ai inclinatie iti induce competentele pe care trebuie sa le ai si acest lucru trebuie invatat si de catre cei din minister. Un copil care a invatat sa analizeze materia insusita va stii sa isi aleaga exact materiile care ii pot crea competente. Un copil cu inclinatii catre matematica isi poate dezvolta competentele in asa fel incat sa stie ca poate urma o facultate care sa aiba ca principala materie matematica. La fel se intampla cu istoria, limbile straine, economia, meseriile si asa mai departe. Un copil cu inclinatii catre matematica nu are de ce sa mearga la o facultate de biologie, chimie sau litere. Cu putin ajutor din partea unui psiholog sau sociolog va intelege de ce are inclinatiile pe care le are si de ce trebuie sa mearga pe acel drum. Parintii trebuie sa stie ca doar astfel vor avea un copil dezvoltat armonios si increzator in fortele proprii. Suna idealist, insa doar asa ne putem dezvolta copii la capacitati maxime. Nu tot ce inveti in scoala iti va folosi (iar scoala n-are cum sa-ti arate ce sa faci cu materia pe care ai invatat-o si care nu-ti foloseste), insa informatiile insusite la materiile catre care are aplecare copilul vor fi esentiale in formarea lui. E important ca elevul sa aiba si altfel de informatii decat cele de care are nevoie in viitorul lui pt ca doar asa isi poate educa copilul pe care il va avea el in viitor.

Asa vad eu lucrurile iar cei care au fost in jurul meu mi-au aratat ca asa se intampla mereu. Fiecare dintre cei cu care am intrat in contact in copilarie si-au gasit adevaratele vocatii dezvoltandu-si competentele in domeniile catre care aveau aplecare. Lasati copii sa isi formeze ei singuri drumul. Ajutati-i sa treaca frumos peste cei 8 ani de scoala generala si gimnaziala si veti vedea ca fiecare isi va alege in parte drumul si locul lui in viata.

M-am decis!

Gata, m-am decis sa imi caut de lucru in strainatate. Bineinteles ca am inceput tot din tara, de unde altundeva? Caut firme care recruteaza babysittere. Sunt calificata pt asta, am si atestat pt copii cu deficiente, deci am studiile necesare. Mai trebuie sa imi fac si “fata” sa fie prezentabila, mai ales daca vreau sa plec de aici. De vreo 3 zile tot postez cv-uri prin cele situri online de oferte si sper sa ma sune si pe mine un natarau care sa ma cheme la un interviu si sa imi dea unda verde ca sa pot pleca. Ofertele sunt destul de atractive, zic eu, mai ales pt cineva fara prea multa experienta si, mai ales, fara o carte de munca. Unele platesc cu 6 lire pe ora, intre 5 si 8 ore pe zi, weekendul liber, altele platesc cu 130 de lire pe saptamana si esti liber in weekend, dar nu si in weekendul in care au parintii ceva important de facut, si la toate trebuie sa faci si menaj usor: aranjezi haine, speli vase, dai cu aspiratorul, stergi praful, strangi jucarii, etc. Chestia ar trebui sa fie roz precum si pare, insa imi inchipui ca n-are sa fie asa. Trebuie sa te gandesti serios daca vrei sa faci asta, iar eu vreau, mai ales pt ca e vorba de UK. Trebuie sa te pregatesti sa dai ochii cu tot felul de oameni, “sa mergi pe noroc”. Mie imi cam lipseste norocul, dar nu ma dau batuta asa usor. Sa fiu acolo si ma voi descurca eu. Intotdeauna m-am descurcat, chiar si in cele mai chinuitoare situatii. Ce ma supara pe mine e ca majoritatea cer sa ai masina, iar eu n-am dreptul la carnet fiind persoana cu deficienta. Sa vedem ce viitor imi fac si mai vorbim.

America speriata si prostita

Cam asa poti descrie ce se intampla acolo cu atentatele astea. Numai cineva fara cap crede ca la atentatele din New York n-au fost partasi si americani. Cum pot doua cladiri construite solid sa se prabuseasca ca si cum ar fi fost implozie? Si de atunci se tot ameninta cu bombe si atentate, dar mai des in avioane si aeroporturi. N-am vazut pana acum nici un port sau vreo nava care sa fie amenintata cu bombe. Poti sa te gandesti la zeci de scenarii legate de atentatele astea din avioane: ca aeroporturile nu au paza suficienta sau ca paza e proasta, ca acele companii aeriene castiga mult in detrimentul comaniilor rutiere, feroviare sau navale, ca acesti teroristi exista dar sunt slabi intruiti, ca baga frica in populatie ca sa-i controleze mai usor… si mai sunt ele altele. Dar, cum adica, cea mai puternica tara de pe lume sa fie controlata? Sa nu fie ea libera? “This is a free country.” spun ei. Ei bine, nici o tara de pe lume nu e libera. Fiecare tara are modul ei de a fi controlata. Tarile din Africa sunt controlate prin lipsa apei potabile si a hranei, tarile arabe sunt controlate prin religie, alte tari sunt controlate economic, altele prin frica, sunt zeci si sute de exemple de cum pot fi controlati oamenii. Prostimea poate fi controlata la nesfarsit daca cel care controleaza are putin mai mult cap decat cei pe care ii controleaza.

Ce-i comic in toata situatia e ca americanii nu isi dau seama de situatia in care sunt. Stirile cu atentatele din avioane si aeroporturi sunt din ce in ce mai comice. Cum poti sa iei in vizor un biet bagaj in care sa se afle 5 sticle cu o substanta necunoscuta pe care s-o studiezi 2 zile si sa descoperi ca substanta aceea necunoscuta nu e altceva decat miere? Cum sa te alarmezi si sa chemi politia in avion ca ai un suspect in toaleta care nu raspunde la somatii din cauza ca e un biet surdo-mut cu dureri ingrozitoare de stomac? Cum poti sa iei pe sus un biet om care a prezentat actele si s-a intors sa isi sarute sotia ca apoi sa vrea sa intre in avion? Astea sunt exemple de situatii prostesti care n-au ce sa caute intr-o institutie serioasa cum e un aeroport. Situatiile astea sunt create de oamenii care traiesc in America si care stiu cat de sensibili sunt americanii la asemenea situatii. E o adevarata psihoza acolo, insa psihoza a fost facuta tot de ei pt ca au avut impresia ca fiind cea mai puternica tara din lume nu pot fi atacati niciodata. Nu stiu cum se face, dar tara asta a trait intr-o spaima continua de vreo 70-80 de ani incoace. Si culmea ca tot ea riposteaza si reactioneaza ca omul “cool” care provoaca pe cineva la bataie doar pt ca ii e frica sa nu fie batut.

America… Terra… Universul…

In seara asta am primit un mesaj pe biblioteca virtuala pe care mai activez din cand in cand ca moderator (din ce in ce mai rar, din pacate) extrem de, hai sa-i spunem… pacifist, plin de iubire, dragoste si alte cele. L-am citit doar o data si nu ma mai gandesc sa-l citesc si a doua oara ca n-am de gand sa adorm la computer citind povesti de adormit copii.

Cica povestea e asa: o spirala de lumini apare pe cerul Norvegiei. Luminile acelea sunt facute de niste extraterestrii din lumea I (noi cica facem parte din a doua lume) care au venit pe Pamant tocmai pt ca stiau ca Obama isi va primi premiul Nobel si ca ei vor sa ne invete pe noi cum e cu spiritualitatea. Ba ne si sfatuiesc sa terminam mai repede cu perioada asta de dezvoltare informationala pt ca daca vrem sa fim fericiti trebuie sa cautam in jurul nostru si sa ne bucuram de ce avem. Mai mult, acesti extraterestrii (cica erau frumosi si blonzi, nu stiu cum se face ca toti sunt asa) au trecut si ei prin situatia noastra si au avut parte de razboaie, insa pt niste extraterestrii care vor sa ne invete e cam greu din cauza ca liderul nu-si aduce aminte cand a fost razboiul lor cel mare care, cica, le-ar fi decimat populatia planetei.

Frate!!!!! Ce de-a informatiile! Mai ca inteleg ca ne viziteaza, dar ce nu inteleg eu cum e cu Obama care primeste un premiu nemeritat si din cauza caruia vin extraterestrii sa ne invete pe noi cum e cu adevarata viata. Chestia e ca sunt milioane de astfel de mesaje pe net, fiecare avand partea sa de obamificare, sau poate vor americanii sa ne arate ca ei sunt buricul pamantului, de parca nu ne-ar fi aratat destul pana acum cu atatea bombe nucleare (vreo 980 si ceva pana in 1992 in Arizona cand s-au trezit oamenii bolnavi de cancer de piele si de tiroida),”cruciade” impotriva musulmanilor (dar sunt razboaie pt petrol si gaze naturale) si astfel asemenea “lucruri bune” pe care America le imparte in lumea pe care ea o “conduce”, ca de pilda caderea bursei imobiliare, petroliere (nu mai aveau si trebuiau sa faca rost de undeva), bursei marfurilor, lucruri “bune” care au dus la criza mondiala. Nu v-ati saturat de ei? Sunt niste bieti oameni fara capatai, analfabeti si inculti care nu vad dincolo de granilele tarii lor, care se cred liberi dar care sunt mai prizonieri in propria lor colivie decat o pasare, care te pot intreba naiv “Dar cat faci cu masina pana in Romania?” Nu c-am fi noi mai destupati la minte, dar macar noi nu suntem buricul pamantului si nu se invart in jurul nostru oamenii ca niste caini dupa resturi.