Cei care au schimbat lumea

Ma gandesc la asta de vreo 3 saptamani. Imi venea sa fac si un fel de leapsha (suna pueril) pe tema: “Cei mai influenti romani din istoria omenirii”. Apoi vine Mirko cu o intrebare: “Exista alesi?” referindu-se la cei care au schimbat lumea prin contributiile lor. Intr-un fel se potriveste. Romanii au fost intotdeauna inventivi, inovatori si inventatori. Au avut destula cultura si destula educatie ca sa ajunga sa realizeze lucruri de neimaginat pana atunci. De pilda, Henri Coanda, Traian Vuia, (in incercarile lor aviatice), Nicolae Paulescu (descoperitorul insulinei), Lazar Edeleanu (amfetamina), Tristan Tzara (promotorul curentului dadaist), Gogu Constantinescu (sonicitatea in mecanica), Ioan Pop de Popa (primul cardiolog care a operat pe cord deschis) si multi, multi altii. Putini stiu de acesti oameni. Si mai putini sunt cei care le studiaza munca.

Hai sa nu-i luam in considerare inca pe acei mari sportivi contemporani ai nostrii, cei arhicunoscuti si rascunoscuti de intreaga omenire: Hagi, Nastase, Tiriac, Comaneci, Lipa si alti asemenea lor. Isi au si ei locul lor intre cei mai mari romani ai lumii. Eu ma gandeam la acei romani care au influentat lumea prin spiritul lor, prin contributia lor in arta, inginerie, matematica, medicina, si tot felul de alte domenii. M-as bucura daca ne-am aminti si de acei romani care au influentat omenirea printr-un impuls dat celor care si-au facut un renume si care nu ne sunt extrem de cunoscuti noua.

O sa incep cu Brancusi. Cati stiu ca el a fost mijlocitorul literaturii moderne? Desigur ca toata lumea il stie pe Brancusi, unii au auzit de el, altii ii stiu operele, insa cati cunosc faptul ca el a fost cel in jurul caruia se strangea toata protipendada literaturii aflata la Paris in perioada de dinainte de primul razboi mondial? Frumos lucru, nu? Cati cunosc faptul ca Brancusi reusea sa atraga bravii lui prieteni cu mancaruri simple romanesti folosind la asta un cuptor romanesc si uneltele cu care lucra?

In jurul lui se construieste un cult, modernismul pleaca din ceea ce sculpturile lui dau la iveala. Tzara este fascinat de operele sale. Cu gandul la sculpturile lui reuseste sa dea nastere curentului literar “dada”. Ezra Pound a fost primul care a scris o cronica despre insemnatatea operei lui in cultura moderna universala. Tot Pound este cel care incearca asiduu sa trimita in tara cele 3 opere majore ale lui: Poarta sarutului, Masa tacerii si Coloana infinitului. Nu este acceptat din cauza prostului renume pe care i-l dadusera comunistii.

In anii 20, Brancusi si James Joyce devenisera buni prieteni. Doi editori americani, care isi parasisera tara pentru mirajul cultural european, au avut ideea de a-i propune lui Brancusi sa ilustreze o editie publicata de ei din cartea lui Joyce, “Tales Told of Shem and Shaun”. Portretul lui Joyce era in viziunea lui Brancusi o spirala abstracta, care sugera natura labirintica a mintii creatorului. Cand tatal scriitorului, John Joyce, a vazut ilutratia, reactia lui a fost una sincera : “Baiatul s-a cam pacalit”.

Cati stiu ca Modigliani a inceput sa sculpteze din cauza lui Brancusi? Fara el, Modigliani ar fi fost doar pictor.

Brancusi a fost mare, a influentat arta si el s-a lasat influentat de arta. A trait pur romaneste departe e Romania. Probabil ca a simtit ca spiritul pur romanesc e sufocant in tara lui si a ales sa plece. Sau, poate, plecand ne-a imbogatit mai mult viata raspandind cate o frantura de Romanie in toata lumea (aceeasi atitudine a avut-o si Joyce cand a plecat din Dublinul mult iubit in care simtea ca se sufoca). Ne-a trebuit destul ca sa-l acceptam, acum ne trebuie sute si mii de ani sa-l cunoastem in ansamblu.

O sa inchei aici lasand restul lucrurilor nespuse in seama celor care vor avea ceva de spus.