Jurnal de student – Un moment de fericire

– Nu stiu ce a apucat-o sa ne dea altceva dacat ne chinuisem noi sa invatam. Daca e sa fie mereu asa atunci prefer asa decat sa invat.

Cea care spusese asta era extrem de binedispusa si astepta cu sufletul la gura sa vina profa sa dea rezultatele lucrarilor din saptamana precedenta. Cum profesoara se lasa asteptata, fecare isi imagina ca n-are sa vina. Intr-un tarziu aparu si profesoara cu un maldar de hartii la subtioara si cu valiza in mana. Ajungand la catedra, se uita la studentii care se asezau in banci si nu incepu cursul decat dupa ce se facu liniste in sala.

– Buna ziua. O sa va vorbesc putin despre lucrarile voastre. Stiu ca v-ati mirat de subiectul de saptamana treuta, insa fiind noi si dorind sa va cunosc cu adevarat potentialul, am ales sa fac asta. Trebuie sa intelegeti ca notele de aici nu reflecta cu adevarat capacitatile voastre, asa ca orice nota ati avea, trebuie sa stiti ca se poate si mai mult, si mai bine, si cu mai multa dorinta de reusita. Lucrarile voastre se situeaza undeva intre bunicele si foarte bune. Am vrut sa vad cat de creativi sunteti si daca puteti sa descrieti un moment de fericire din viata voastra. Acum vreau sa va citesc una din ele, cea care mi s-a parut demna de luat in seama. Am citit-o de 2 ori inainte de a o nota. Deci, fiti atenti.

E dificil sa descriu un moment de fericire, insa voi incerca. Eram in dimineata de dupa banchetul dintr-a XII-a. Normal, fusese o noapte foarte agitata. In noaptea aceea revazusem pe cineva la care tineam foarte mult si care fusese plecat departe o perioada, dar acum era cu noi si ma simteam extrem de bine. Dimineata se ivea, si fiind una dintre ultimii care nu plecasera inca, am decis sa raman sa ajut chelnerii sa stranga vesela de pe mese si sa aranjez scaunele la locul lor. Era dimineata de-a binelea acum, asa ca m-am decis sa merg acasa. Restaurantul se afla intr-un parc in mijlocul caruia se afla un mic lac. Aproape ca nu era nimeni in jur. Desi era o dimineata de vara, afara era destul de racoare pentru felul in care eram imbracata. Simteam nevoia de putina liniste ca sa ma pot gandi la acea persoana, vroiam sa-i analizez schimbarile. Se schimbase si simteam ca asta era bine.

In parc se afla un mic lac pe care inotau lebede. In mijlocul lacului se afla o insulita, cu un alt restaurant si cu loc de joaca pentru copii. Legatura dintre mal si insulita se facea printr-un pod de metal vopsit in negru. Am urcat pe pod si m-am uitat la peisajul ce ma inconjura. Deasupra cativa nori alb-liliachii imi dadeau senzatia ca nu se misca. Soarele avea o tenta de portocaliu si se reflecta in ferestrele etajului superior al restaurantului in are avusesem banchetul. Pe ambele maluri erau plopi, salcami si salcii pletoase asezate in sir indian, unul dupa altul. In acel moment am simtit nevoia sa plang. Ma simteam mai aproape de Dumnezeu si am inceput sa ma rog la El sa aiba grija de noi, dar in special de acea persoana importanta mie. Din cauza tuturor acelor ganduri nici nu am auzit cand a venit langa mine.

– Buna dimineata. Nu ti-e frig?

– Buna dimineata si tie.

Ne-am zambit si am plecat amandoi spre casa.”

– Cred ca deja se stie cine a scris acest text. Te rog sa te ridici in picioare si sa ne spui daca acest moment a existat cu adevarat sau e doar o pura nascocire.

Din spatele clasei se ridica timid o fata rosie in obraji.

– Momentul a existat cu adevarat, insa sub o alta forma. Am incercat sa fac ceva frumos la test.

– Felicitari, pe aceasta lucrare ai primit nota maxima. Si acum sa incepem cursul. Unde ramasesem ieri?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s