James Joyce (cu putina intarziere)

Acum 2 zile s-au implinit 69 de ani de la moartea marelui scriitor James Joyce. Cum el mi-a influentat o foarte mare parte din gandirea pe care o am acum, o sa ii dedic acest post.

WHAT COUNSEL HAS THE HOODED MOON

What counsel has the hooded moon

Put in thy heart, my shyly sweet,

Of Love in ancient plenilune,

Glory and stars beneath his feet–

A sage that is but kith and kin

With the comedian Capuchin?

Believe me rather that am wise

In disregard of the divine,

A glory kindles in those eyes,

Trembles to starlight. Mine, O Mine!

No more be tears in moon or mist

For thee, sweet sentimentalist.

NIGHTPIECE

Gaunt in gloom,

The pale stars their torches,

Enshrouded, wave.

Ghostfires from heaven’s far verges faint illume,

Arches on soaring arches,

Night’s sindark nave.

Seraphim,

The lost hosts awaken

To service till

In moonless gloom each lapses muted, dim,

Raised when she has and shaken

Her thurible.

And long and loud,

To night’s nave upsoaring,

A starknell tolls

As the bleak incense surges, cloud on cloud,

Voidward from the adoring

Waste of souls.

WINDS OF MAY

Winds of May, that dance on the sea,

Dancing a ring-around in glee

From furrow to furrow, while overhead

The foam flies up to be garlanded,

In silvery arches spanning the air,

Saw you my true love anywhere?

Welladay! Welladay!

For the winds of May!

Love is unhappy when love is away!

Eternul Eminescu

Rugăciunea unui dac

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Şi din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet şi lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i,
El este moartea morţii şi învierea vieţii!

Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Şi inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Şi-n glas purtat de cântec simţii duiosu-i viers,
Şi tot pe lângă-acestea cerşesc înc-un adaos:
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,
Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,
S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,
Puteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă,
Ş-acela între oameni devină cel întâi
Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,
Pân’ ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec,
Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte,
C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte,
Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o,
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o –
Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor…
Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea să mor.

Străin şi făr’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce,
Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să asmuţe câinii, ca inima-mi s-o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă,
Îndură-te, stăpâne, şi dă-i pe veci viaţă!

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec,
Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec,
Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă
Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă!

O leapsha cu un 2009 in coada

Anuntata de Lilick-Auftakt si preluata si de je (multam fain Lilick), leapsha asta are ca tema “Ce am invatat in 2009”. Trecand prin filtrul anului 2010, anul 2009 a fost un an al intamplarilor mai putin placute, al prietenilor de mult pierduti si regasiti, al incercarilor literare (mai mult pseudo) si a mea, a regasirii unei parti din increderea pierduta acum foarte multi ani.

2009 a fost anul in care am invatat ca, indiferent ce sentimente ai pt cineva, trebuie sa fii tu cu bune si cu rele, sa iti accepti ideile si convingerile indiferent cat de mult enerveaza sau indeparteaza pe ceilalti, sa iti respecti felul tau propriu de a gandi pt ca doar asa poti fi tu cu adevarat.

Am mai invatat ca oamenii pot fi previzibili, ca te poti astepta la orice din partea lor, ca uneori le poti citi gandurile in functie de reactia lor la tine.

Si ultima, am invatat cat de dificil e sa schimbi ideile unui om despre ceva considerat tabu cand reactiile la acel lucru sunt inradacinate in ADN-ul lor, ca oricat ai vrea sa te bati cu aceste idei nu ajungi decat un biet Don Quijote fara sabie, martoaga si fara Sancho Panza.

Ok, dau si eu leapsha mai departe lui Madi, lui Danette, lui Logatu si lui Geocer.