M-am decis!

Gata, m-am decis sa imi caut de lucru in strainatate. Bineinteles ca am inceput tot din tara, de unde altundeva? Caut firme care recruteaza babysittere. Sunt calificata pt asta, am si atestat pt copii cu deficiente, deci am studiile necesare. Mai trebuie sa imi fac si “fata” sa fie prezentabila, mai ales daca vreau sa plec de aici. De vreo 3 zile tot postez cv-uri prin cele situri online de oferte si sper sa ma sune si pe mine un natarau care sa ma cheme la un interviu si sa imi dea unda verde ca sa pot pleca. Ofertele sunt destul de atractive, zic eu, mai ales pt cineva fara prea multa experienta si, mai ales, fara o carte de munca. Unele platesc cu 6 lire pe ora, intre 5 si 8 ore pe zi, weekendul liber, altele platesc cu 130 de lire pe saptamana si esti liber in weekend, dar nu si in weekendul in care au parintii ceva important de facut, si la toate trebuie sa faci si menaj usor: aranjezi haine, speli vase, dai cu aspiratorul, stergi praful, strangi jucarii, etc. Chestia ar trebui sa fie roz precum si pare, insa imi inchipui ca n-are sa fie asa. Trebuie sa te gandesti serios daca vrei sa faci asta, iar eu vreau, mai ales pt ca e vorba de UK. Trebuie sa te pregatesti sa dai ochii cu tot felul de oameni, “sa mergi pe noroc”. Mie imi cam lipseste norocul, dar nu ma dau batuta asa usor. Sa fiu acolo si ma voi descurca eu. Intotdeauna m-am descurcat, chiar si in cele mai chinuitoare situatii. Ce ma supara pe mine e ca majoritatea cer sa ai masina, iar eu n-am dreptul la carnet fiind persoana cu deficienta. Sa vedem ce viitor imi fac si mai vorbim.