“Iarta-ma, te iubesc, dar nu pot sa te sufar.”

 Eram copil cand am auzit prima data asa ceva din gura unei rude catre sotia lui. De fiecare data cand un adult spunea asta in gluma unui alt adult radeam si eu crezand ca e doar o gluma buna si e bine sa razi la glume. Mai greu e cand ajungi sa simti asta. E greu sa ajungi la concluzia asta atunci cand cel de langa tine e prea prezent in viata ta. E ca si cum te-ai fi saturat de el, desi il iubesti. E dificil sa vezi ca cel de langa tine te calca pe nervi orice ar face, te apostrofeaza, iti spune ca nu e bine ce faci, mai ca simti ca iti si ordona ce anume sa faci. E si mai rau sa ii explici ca e bine sa faci si ca tine, ca nu ai nevoie de ajutorul lui… Si de aici o groaza de conflicte interioare sau/si exterioare.

Nu e usor sa realizezi ca ai nevoie de o pauza de cel de langa tine, o pauza care sa va faca sa va fie dor unul de altul, sa te faca sa il iubesti si mai mult. Iti vine sa pleci de capul tau oriunde crezi ca se poate, dar cel mai rau e sa realizezi ca nu ai unde sa mergi, si iar te apuca disperarea si iti vine sa te certi cu el din orice fleac. Incerci sa faci totul ca sa fie pe placul lui, el incearca sa faca totul ca sa fie pe placul tau, dar, cumva, nu e nimeni multumit. Si iar iti vine sa-ti iei campii cu gandul ca daca ai scapa de el o perioada v-ati simti mai bine numai gandindu-te la el, intrebandu-te ce face si sunandu-l din cand in cand.

Ce e mai rau in toata situatia asta e ca nu exista o adevarata comunicare intre oameni. Fiecare se chinuie sa castige bani ca sa poata razbi peste zile mai usor, fiecare face socoteala la fiecare lucru pe care il are si nu mai e nimic intre ei decat lucruri si banii. Oare de ce simte omenirea asta atata nevoie de bani? Exista si altceva decat banul. Exista viata si daca te chinui sa muncesti si sa te ingropi in munca nu mai vezi nimic langa tine, nici macar pe omul pe care il ai langa tine, fie el frate, sora, parinte, iubit sau sot. Doamne fereste, nu e un lucru rau sa muncesti. Daca n-ar exista munca omenirea n-ar exista, insa prea ne-am inchistat in nevoia de a avea parte de lucruri materiale si am uitat de nevoia de a fi iubiti, de nevoia de a creste sufleteste si spiritual, de nevoia de educatie adevarata, de nevoia de a sta si de a privi si altfel la ceea ce ai parte in viata pt ca fiecare lucru sau vietate are nevoie de atentie si e bine sa facem lucrurile bine si cu atentie daca vrem, la randul nostru, sa fim iubiti.

Advertisements

One thought on ““Iarta-ma, te iubesc, dar nu pot sa te sufar.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s