Salvarea – Noapte buna!

Ma uit in jur si nu vad decat oameni dornici sa castige cat mai multi bani, nu vad decat bani si dorinta de a trai cat mai bine. Si cu sufletul cum ramane? Ne chinuim sufletele ca sa avem cu ce sa traim si lasam sufletele si mintea sa se atrofieze in noi, dar avem de toate in frigider si cele mai scumpe haine pe noi.

Intr-un fel am fost si eu asa inainte, nu ma vedeam decat pe mine chinuindu-ma sa-mi fac cariera sa evolueze cu orice mijloace, visand la masina cea mai tare si avand langa mine femeia cea mai frumoasa si mai sexy, cu mintea goala sau avand un singur neuron. Bine, eu glumesc acum. E imposibil fizic sa nu ai decat un neuron. Ma refer doar la faptul ca nu ajung, bietele, decat sa isi atrofieze mintea nefolosind-o decat pt a o masca cu ajutorul frumusetii lor.

Ma gandesc ca nu stiu, totusi, nici un barbat care sa nu se uite dupa femeile frumoase, eu fiind unul dintre ei. Le vezi picioarele pana in gat, fardurile cu kilogramele pe fata, vopseaua cea mai scumpa care le degradeaza parul, parfumate ca in fabrica de parfmuri… si totusi, ne uitam dupa ele, le admiram. Insa cand le auzi vorbind ti se face lehamite. Ma intreb daca acele femei sunt ele in stare sa fie femeile unui singur barbat toata viata. Eu nu cred, si pana acum mi s-a confirmat teoria. Le vad putrede ca si mine, mustind a cancer in interior, insa avand un ambalaj mereu tanar. Poate ca nu e normal sa gandesc asa despre femeile din societatea noastra. Poate ca ar fi mai normal sa nu le categorisesti deloc. Dar nu se poate. Societatea asta ranceda nu face altceva decat sa aseze oamenii dupa bunul ei plac. Uite, am vazut la un moment dat o femeie diforma, grasa si cu o cocoasa mare in spate la care oamenii se uitau ciudat si chiar o evitau. Nu cred ca a existat cineva care sa se gandeasca la ea ca la un om intreg sufleteste si mental. Nimeni nu vedea decat defectele ei fizice si sigur i-au dat vreun diagnostic, de parca oamenii toti sunt medici si stiu ei mai bine cum e fiecare in parte. Am intrebat-o doar cat e ceasul si mi-a raspuns cu o voce extrem de placuta si chiar zambind: “Zece fara zece”. Ma uitam la ea si nu-mi venea sa cred ca-mi zambeste si, fara sa imi dau seama, am zambit si eu inapoi. As fi vrut sa pot vorbi mai mult cu ea, dar n-am avut curajul. Ceva in interiorul meu ma oprea sa mai articulez vreun cuvant. Pana s-a urcat in autobuz n-am facut altceva decat sa ma uit la ea pe furis. Intr-un final a disparut si am fost tare dezamagit ca n-am stat mai mult de vorba cu ea. Ma duceam in acea statie zile in sir sa o pot zari, dar ea nu mai era. Am zarit-o intr-o zi ducand cu greu niste sacose grele in maini si urcandu-se intr-un taxi. Femeia aceea mi-a ramas pe retina, am ajuns sa compar fiecare femeie cu ea. Uneori mi se pare ca o aud spunandu-mi cat e ceasul si ma trezesc uitandu-ma pe strada dupa ea, cautand-o. Ma gandesc ca e doar un moft, ca e doar o inchupuire, ca o astfel de femeie diforma nu exista, insa am avut-o in fata mea, sub ochii mei, imi vorbea si imi zambea. Ea m-a adus in starea in care sunt acum, imaginea ei m-a facut sa renunt la viata mea de corporatist cu cariera stralucitoare si sa devin un vultur singuratic, dornic mereu de altceva si nemultumit de tot ce e in jurul lui. Ei ii multumesc pt un singur lucru: m-a facut sa gandesc de unul singur, m-a facut sa nu mai inghit nimic din ce mi se toarna pe gat.

Ce poate face o astfel de femeie diforma in viata unui barbat, totusi? Cat de deschisa poate fi ea la felul in care gandesti tu, sau cat de deschis poti fi tu la felul in care gandeste ea. Uneori femeile ca ea au mentalitati total opuse femeilor normale, pot accepta mai usor diferentele intre oameni, pot accepta oameni care nu pot fi acceptati usor, au idei greu de acceptat de omul normal. De fapt, ce om e usor? Nimeni nu e usor de acceptat. Probabil ca biata lasa mult de la ea in relatiile cu ceilalti tocmai pt ca e greu sa ai parte de oamenii care sa te accepte asa cum esti. Sau poate ca nu ea m-a transformat asa, poate ca amabilitatea ei m-a influentat sa ma schimb in asemenea hal. Sau poate ca… poate ca ceva din ea m-a facut sa vreau sa traiesc viata in deplinatatea ei, fara bani sau alte lucruri inutile.

Uneori ii transmit in gand “Noapte buna!” si ma intreb unde traieste, daca se lasa si ea macinata de probleme existentiale ca ale mele, daca noaptea are cosmaruri din cauza vietii sau viata ei e un cosmar. Sau, poate… poate ca vietile noastre toate sunt cosmarurile, poate… Noapte buna!

Advertisements

5 thoughts on “Salvarea – Noapte buna!

  1. cine-a zis ca noi existam? ciupitul nu functioneaza decit ca si autosugestie. dusul si buretele isi fac tot timpul treaba. buna dimineata!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s