Copil

In seara asta am fost nevoita sa stau la usa medicului de familie sa-i iau o reteta mamei. Langa mine statea un domn cu copilul sau care nu avea mai mult de 6 ani. Copilul nu avea stare sa astepte si probabil se plictisise, asa ca incerca sa isi gaseasca ocupatii. La un moment dat am vazut ca are un defect la manuta stanga. Ii tot spunea tatalui ca il doare si tatal ii lua manuta sa i-o pupe spunandu-i ca nu o sa-l mai doara mult timp si ca trebuie sa stea cuminte. Se nascuse cu manuta nedezvoltata. Se vedea ca are metacarpienele, dar n-avea decat un mugure de falanga in locul in care se afla degetul mare. Nu dadea semne ca-i pasa prea tare si reusea sa se incheie ajutat de manuta schiloada la fermoarul de la geaca. Instantaneu mi-am adus aminte de o fata draga mie care era colega de clasa cu sora mea si cu care stateam si vorbeam mult timp despre orice se putea la varsta aceea. O chema Georgiana si avea o minte sclipitoare. Intotdeauna era in competitie cu sora mea la premii, in sensul ca atunci cand Diana nu lua premiul I il lua Georgiana si invers. Se nascuse cu o malformatie in urma unui avort tarziu nereusit al mamei pe timpul raposatului. Probabil mama ei nu se astepta sa traiasca bebelusul malformat, insa ea a luptat sa traiasca. Georgiana avea multe defecte fizice din cauza asta, insa ea nu dadea semne sa-i pese prea mult (avea probleme destul de mari si cu ochii si din cauza asta a ajuns la Buzau). Cand o cunosteai si vorbeai cu ea iti trecea si mila si sila sa-i vezi manutele acelea diforme luand din mancarea ta (mama cand venea la scoala la noi aducea mancare cu duiumul si ne strangeam noi 3 -mama, Diana si cu mine- plus alti 4-5 colegi ai sorei mele sa mancam bunatatile aduse de ea tocmai de la Pitesti), citind sau scriind cu ustensilele acelea empirice ale nevazatorilor dupa dictare, luandu-te de mana sau jucandu-se cu tine. Copii pot fi ei rai, dar sunt si influentati de cei mari. Noi neavand oameni maturi langa noi prea mult timp nici nu dadeam atentie lucrurilor acestora, iar ea nici nu simtea ca le are. De altfel, noi nu simteam ca avem probleme. Intr-o lume inchisa, cum era cea in care traiam noi pe timpul scolii, in care traiesc doar oameni de un anumit fel nici nu exista diferente. Abia cand dai cu nasul de lumea “de afara” realizezi ca tu nu esti la fel ca ei, ca tu esti diform sau ai lipsuri si tot lumea “de afara” te incadreaza intr-un tipar social si ajungi frustrat si plin de resentimente pt viata pe care o ai. Din pacate, nu mai stiu nimic de ea de cand a dat Bac-ul si a plecat acasa, cred. Uneori mi-e dor de ea si imi doresc sa mai pot vorbi “prostioare de-ale noastre”.

Advertisements

2 thoughts on “Copil

  1. @Mirko: Nu ac nici serial si nici telenovela. Sunt doar aduceri aminte. Sunt cam batranica si trebuie sa scriu tot ce-mi amintesc ca sa recitesc cand voi avea Alzheimer.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s