Tot despre avort

Cred ca o sa ma transform in curand intr-o militanta pt drepturile femeilor de a avorta. Voi incerca sa fiu cat mai deschisa in postul de azi si sa scriu cu calm, pt ca datile trecute am fost extrem de iritata, la fel cum sunt si acum.

Exista in lumea asta atatea minti cretine care au lasat in urma atatea suflete singure incat mi-e jena ca suntem oameni si avem dreptul sa decidem. Dumnezeu ne-a lasat dreptul la liberul arbitru (desi multi spun ca nu e asa) pt ca a stiut ca omenirea nu e tocmai usor de strunit. Nu e dreptul nostru sa ne jucam de-a dumnezeii pe pamant, insa exista situatii care ne fac niste semizei. Avortul este unul din aceste lucruri. Desi imoral, avortul aduce dupa sine multe situatii favorabile. In primul rand, femeia care nu-si doreste acel copil si il avorteaza e mai libera de vina decat o femeie care nu-si doreste copilul, dar il naste si il paraseste. O mama care isi paraseste copilul a fost intotdeauna considerata o mama depravata. Ciudat e ca barbatii care parasesc femeile insarcinate cu proprii lor copii nu sunt considerati in nici un fel. Barbatul, inca un copil in sinea lui, poate lasa fara nici o mustrare de constiinta femeia sa decida ce va face cu copilul, iar cazuri din astea sunt extrem de multe, mai multe decat isi poate imagina cineva.

Un copil nascut si nedorit va avea intotdeauna pe suflet lipsa parintilor. In propria lui minte le poate gasi o mie si una de motive pt care a fost parasit si lasat sa creasca in grija altora, insa va avea intotdeauna in minte gandul ca n-a fost dorit. Un astfel de copil nu are un model real in viata si se poate atasa de oameni cu intentii rele. Asa, acel copil poate deveni un adult cu un cazier impresionant. Un copil are nevoie de indrumare, are nevoie sa creasca armonios, are nevoie de o baza morala si sociala solida ca sa se poata integra in societate. Nu sunt un psiholog sau, cu atat mai putin, un sociolog. Nu ma erijez in a stii multe despre cum se creste un copil sau despre cum e sa ai copilul tau propriu. Eu nu voi avea niciodata sansa sa am copilul meu, insa sunt atatia copii pe lumea asta care au nevoie sa fie adoptati incat nu vor fi niciodata destui parinti care sa ii vrea. Asta ne e societatea, asa am adus-o noi, oamenii. Ca fiinte superioare (sau inferioare, depinde de cat de mult lasam animalele din noi sa se manifeste) avem dreptul de a decide daca nastem o fiinta care sa se transforme intr-un animal sau sa nu o nastem deloc. Semizeii din noi au sansa asa, iar lumea inconjuratoare nu are dreptul sa ne-o ia. Din cauza asta voi fi intotdeauna impotriva abolirii avortului, pt ca omenirea, care are atat de multe creiere, nu are puterea sa gandeasca clar si obiectiv in legatura cu viata unui copil.

Apoi, mai exista situatia in care mama e nevoita sa avorteze din motive de sanatate fizica. O astfel de mama avorteaza din dorinta de a trai. O astfel de mama va avea intotdeauna dorinta de a infia copii pt ca instictul de mama manifestat odata cu sarcina pierduta este mai mare decat dorinta unei mame care naste. Lor trebuie sa le multumim ca au sansa de a forma copii sanatos, chiar daca nu sunt copii lor naturali. Ii vor ingriji si ii vor ocroti mai ceva decat daca ar fi al lor.

Femeile cu sananate psihica precara ar trebui lasate sa avorteze pt ca ele pot deveni un pericol pt copil, iar societatea, intotdeauna societatea, va judeca intotdeauna mama pt un gest necugetat fata de copii ei, fie chiar si un gest nedorit. Problema e ca nuneni nu-i va acorda cu adevarat consiliere psihologica sau psihiatriuca unei mame care a nascut si care nu-si accepta copilul, considerandu-l intotdeauna “o rana a ei” (am cunoscut acum ceva timp o mama care a crezut intotdeauna ca ambii ei copii sunt ranile ei si, desi nu le-a facut niciodata un rau fizic, s-a indepartat psihic de ei, astfel incat sa nu le faca rau).

OK, gata cu vorbitul despre avorturi pe ziua de azi. Nu vreau sa schimb mentalitatile nimanui si, cu atat mai putin, ideile despre viata a celor care vor citi (sau nu) acest post, dar situatia avorturilor, desi ingrijoratoare (de parca ar fi singura situatie ingrijoratoare din lume), e bine sa fie lasata asa cum e acum. Viata e pretioasa atunci cand o traiesti, mai ales daca ai sansa sa dai nastere unui copil pe care sa il cresti, dar daca nu ai cum sa-l nasti, daca nu ai sprijin din partea nimanui, daca nu-l vrei, nu-l naste. Un adult care a crescut fara parinti e un adult dificil social si moral.

Si inca ceva: Folositi prezervativul! El va va proteja atat de sarcinile nedorite cat si de bolile transmisibile sexual.