Mirajul internetului

Internetul inseamna comunicare, cam asa s-ar reduce toata aceasta panza de paianjen enorma, care creste si creste continuu usurand relatiile intre oameni. Insa e doar o aparenta. Azi a ajuns sa ne ocupe mai mult din jumatate din timpul nostru si avem impresia ca asa vom tine legaturile cu cei dragi. Oamenii se simt liberi sa comunice in fata unui computer. Nu mai e nevoie de atingeri pt ca deja stii ce simte celalalt tragand concluzii din ce scrie. Oare e asa? Cu internetul e usor sa pari ceva ce nu esti. E usor sa te ascunzi dupa o fotografie, sa-ti faci un profil, sa agati sau sa te lasi agatat. Sunt oameni care ajung sa aiba relatii virtuale cu oameni pe care nu ii vor atinge niciodata, ba chiar unii din ei vor intretine si relatii sexuale virtuale. E frustrant sa te trezesti cu oameni de genul asta care apar doar pt a se simti ei satisfacuti sexual de propriile maini in timp ce viseaza la corpuri perfecte pe are ti le atribuie tie, omul imperfect. Dupa ce si-au terminat treaba iti trimit un :* si inchid lasandu-te gol pe dinauntru si simtindu-te jenat ca ai acceptat asa ceva pt ca e nou si e la moda sau esti doar curios. Stiu, e sanatos, esti mai mult decat protejat, iti lasi imaginatia sa zburde in voie, dar… Problema e ce se intampla cand apare dorinta ca cei doi sa se intalneasca fata in fata. Sunt ei in stare sa duca la bun sfarsit ce au inceput pe net? Cei mai multi nu au curajul sa se manifeste asa si in realitate. Se spune ca e bine sa ai cat mai multe intalniri pt a avea ocazia sa alegi pe cel mai bun. Internetul iti da posibilitatea asta prin intermediul siturilor de socializare si matrimoniale, insa ce te faci cand te trezesti in fata ta cu un om cu mintile ratacite? Iti e total necunoscut, de cele mai multe ori nici nu corespunde imaginii pe care si-a facut-o ca sa te poata atrage pe tine, iar din punctul asta de vedere e o deceptie. Sa spunem ca reusesti sa treci peste deceptia asta. Dar ce se intampla mai departe?

Internautii sunt oameni obsedati de imaginea pe care o afiseaza. Isi impun niste limite sustinand sus si tare ca nu exista limite. Ajung sa se descrie in situatii fanteziste pt a atrage respectul celuilalt, iar ce mai important, fac sa se simta atrasi. In definitiv nu stie nimeni care-i adevarul despre ei. Creste stima de sine cu cat numarul prietenilor din liste creste, creste sentimentul de atotcunoastere si autocunoastere, sentimente total eronate fizic si real.

Unde ajungem? Ne mutilam sentimentele dupa bunul nostru plac. Ne indragostim de o imagine fictiva lucrata in photo-shop. Dependenta de computer e enorma. Unii chiar au ajuns sa inlocuiasca viata reala cu cea virtuala. Sinceritatea se deformeaza, se deformeaza caractere, si asta intr-o lume in plina deformare. Din pacate nu exista cale de intoarcere. Negam ca suntem depresivi, ne ascundem depresiile in spatele imaginilor pe care le afisam, ne falsificam sentimente si dorinte. Spunea cineva ca internetul face viata mai suportabila. Adevarul e ca internetul face viata insuportabila pt ca ajungem sa ne negam nevoile reale, viata, ocupand zilnic aceleasi scaune la aceleasi mese, uitand ca mai exista pixuri si hartie, uitand sa mai scriem de mana o scrisoare celui drag. Ne-am legat de internet, ne curge in vine, stam nopti intregi nedormiti ca sa putem “comunica” cu cei pe care ni-i alegem. Ironia e ca atunci cand doi oameni care au comunicat pe net un timp si vor sa se cunoasta fizic nu au ce sa-si spuna sau nu stiu sa comunice. Oameni care pe net au idei si se pot exprima liber ajung sa nu mai stie sa vorbeasca in realitate, sa se balbaie sau sa isi caute cuvintele.

Realitatea asta, desi lasa de dorit, e de preferat tuturor inchipuirilor omenesti si electronice. Siturile matrimoniale si de socializare au adus un plus in distrugerea omului. De acolo se racoleaza suflete mai abitir decat oameni. Copii de 13-14 ani care au profile pe aceste situri ajung vanatori adevarati de poze provocatoare. Un asemenea copil uita sau are nesansa sa nu invete niciodata ce inseamna onoare, orgoliu, omenie, cumpatare si toate acele atuuri pe care oamenii le au sau le-au avut odata. Copiii acestia devin sociopati, incapabili sa aiba sentimente reale sau sa distinga intre bine si rau, conectati continuu la o realitate virtuala care ii mutileaza.

Da, stiu, e usor, e la indemana, face parte din viata noastra ca o dependenta, pe unii ii ajuta sa gandeasca mai mult decat ii ajuta sa vorbeasca, pe altii sa isi scrie ideile mai usor folosind o tastatura decat folosind un pix si o hartie, dar prea i-am dat voie sa ne acapareze atat de mult.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s