Cum se rezolva in doi timpi si trei miscari in mediul privat

Zilele astea buna mea surioara s-a gandit sa-mi faca programare la cardiologie (bineinteles, cu putina bataie de cap din partea mea ca altfel uita si ea) ca trebuia sa ajung de multicel pe acolo si nu mai ajungeam. Si cum banii ne cam dau afara pe usa in ultimul timp, ne-am gandit noi ca ar trebui sa merg mai bine la o clinica privata. Costa cat o costa acolo, dar macar scapi repede cu zile fara sa mai astepti pe holuri ore intregi.

Zis si facut. Am ajuns azi la 1.30 la clinica cu programarea fluturand in varf de bat a pace, imi zice fata de la ghiseu sa ma duc la etajul 2  (cu liftul, ca mi-era o lene crunta sa urc pe scari). Platesc si plec la etajul 2. Ajunsa acolo, o asistenta mai mult decat draguta ma ia in primire, ma intreaba cum ma numesc, ma aseaza pe masa de consultatii, imi face EKG, imi ia tensiunea si imi spune ca trebuie sa mai astept putin ca sa ma vada si medicul.

Ies eu pe hol, ma asez pe scaun si astept vreo 15 minute, exact cat sa citesc vreo 8 pagini din cartea pe care o aveam la mine. Apoi ma cheama asistenta sa intru la medic (tare draguta doftorita), ma intreaba ce am si ce n-am (se mira mai mult ca n-am decat ca am pt ca la bolile mele multele si uratele te astepti sa te trezesti cu ceva ce n-aveai inainte), ma consulta… cred ca am stat la ea vreo 15 minute pe ceas, apoi plec multumita ca am scapat repede si fara probleme. In total, +/- 45 minute.

In alte clinici de stat nu se intampla acelasi lucru. Medicii de familie nu mai elibereaza decat o trimitere pe luna, cand ajungi sa te programezi te trezesti cu programarea de pe o luna pa alta, uneori chiar pe doua luni (asa mi s-a intamplat mie in mai, am ajuns sa fiu programata la analize abia la 1 iulie), costul consultatiei nu difera prea mult de la stat la privat (cateva sute de mii, mai ales cand e vorba de analize de sange), medicii au aparatura mai slaba (acum cativa ani merg sa fac un ecograf si medicul nu observa ca aveam chistul cat casa, pe el il interesa ca nu se vede decat un rinichi, iar la cateva luni faceam operatie si-mi scotea medicul un chist de 15 kg), nu esti tratat cum se cuvine… Sunt atat de multe deosebirile ca te gandesti ca platesti degeaba asigurarile sociale. E adevarat ca nu sunt multi cei care isi permit sa mearga la clinici particulare, insa vad ca batranii prefera din ce in ce mai mult particularul pt ca gasesc omenie in oamenii de acolo, mult mai multa decat ar putea gasi vreodata in cei mai multi medici de la stat.

Acum, nu vreau sa denigrez pe nimeni. Fiecare isi face treaba asa cum poate, atat cat ii permite bugetul, curajul si nervii. Am cunoscut medici foarte buni si la stat, competenti si dornici sa te scape de probleme, insa cum uscaturile sunt putintel mai multe in padurile noastre de stat, tare ma gandesc ca mediul privat face toti banii pe care ii scoti din buzunar. Anyway, luna viitoare ma mai asteapta doi medici sa le calc pragul si sa ii salut de buna consultatie.

Advertisements

11 thoughts on “Cum se rezolva in doi timpi si trei miscari in mediul privat

  1. @Jenika: Ce-ar fi sa povestesti? Uite, deja am inceput eu, dar iti mai zic una: pe la 9 ani, imediat dupa revolutie, cineva imi scria in fisa de externare diagnosticul de debilitate mintala. Cea care a scris asa ceva era o asistenta care avea ciuda pe mama ca nu-i daduse si ei o pereche de papuci facuti de mama.

  2. nu-mi plac doctorii, indif.de cit de privati sint. am fo citiva colegi, cu care mai facem un bridge si atunci ne consultam reciproc. eu cu tehnica ei cu stetoscopul. eu am tarife mai mari!

  3. Sarumana mult! Apreciez complimentul desi nu sunt la inaltimea lui….
    Sunt prea lenes si prea indulgent cu mine insumi pentru a ma pune serios pe treaba…sunt un boem…sau mai plastic…vorbea lu tatanumio…. Branza buna in burduf de caine!!!
    🙂

  4. Coane Mirko….
    Singurul doctor pe care l-am stimat si si iubit pentru amintirile frumoase , a fost coleg cu fratelo mio , Mirciulinul de servici , un doctor minunat , care isi iubea pacienti , insa care suferea de o boala grea si care a murit fara ca un doctor sa il poata salva.
    😦

  5. #Jenika: Si eu sunt la fel, numai ca eu incerc sa ma tratez. 🙂 Uneori ma gandesc ca e si pacat sa fim asa pt ca se pierde mult din ce am fi in stare sa facem.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s