Si dupa o titularizare de pomina la care am injurat si rasinjurat ministerul pt asemenea idei “stralucite” de transformare a invatamantului romanesc intr-unul “modern” care sa se duca mai repede pe apa sambetei, ieri am avut, cum era si normal, sedinta publica, sedinta in care se stabilesc suplinitorii in functie de locurile netitularizabile existente pana la acel moment. De fapt, ieri a fost randul nostru, al invatatorilor, categorie grea incercata de minster pt ca invatamantului primar i se aduc schimbarile cele mai dese, in functie de cum s-a trezit ministrul de dimineata si cat de greu i-au iesit ideile prin orificiile aferente.
Cica programul pt invatatori incepe la 11, dar intotdeauna exista o eroare de cel putin 2 ore in programul lor, pt ca cei programati la 11 vor intra abia la 1, chiar 1:20. Si cum pauzele dese ale inspectorilor duc la cheia marilor succese in invatamant, au fost nevoiti sa ia pauze cu duiumul pt ca nu puteam lasa inspectorii, dragii de ei, sa moara de caldura si nefumati/nemancati/nebauti/nepisati/necacati cum eram noi, cei care asteptau sa ia un post in functia de media de la titularizare. Si stai, nene, in picioare (nu exista o banca pe o raza de 300 de metrii) sau pe caldaram direct, ca sa nu cumva sa pleci fara un loc de munca acasa. Ma gandeam la domnisoarele inarmate cu sandale sau papuci cu toc si la durerea lor de picioare care le va trece abia peste o saptamana (eu sunt smechera, nu port nimic cu toc cand am de asteptat ore atat de multe).
Deci, sa facem socoteala: ieri ne-au chemat la 11, dar noi am ajuns cu o ora mai devreme, sperand ca miracolele sa fie reale in inspectorat, insa n-a fost asa. Am asteptat pana la 1:20 ca sa intram (inaintea noastra erau educatorii) si am plecat de acolo la 5 seara. Dupa noi veneau limbile straine, care au fost nevoiti sa astepte 3 ore in plus (erau chemati la 2) ca sa isi ia posturile. Deci am stat 8 ore, 8 ore in care am stat in picioare, unii din noi n-am avut nici apa sau mancare, intr-o caldura infernala… Chiar ca niste bovine ne-am simtit. Imi amintesc ca anii trecuti nu a fost chiar in halul asta. De cand dau titularizarea, de vreo 4 ani, nu am avut atat de patimit pt un amarat de post la mama naibii, in fundul judetului, prin niste coclauri in care nu poti ajunde decat pe jos, traversand o padure sau podete din sindrile care stau sa cada sub fiecare pas pe care il faci, si asta pt 7-8 milioane pe luna.
Tot ieri am mai aflat o gogomanie: la o scoala intr-o comuna din judet consiliul a hotarat acum cativa ani sa deconteze drumurile tuturor profesorilor care ajung la scolile de pe raza ei. Anul asta, acelasi consiliu a hotarat sa le propuna suplinitorilor sa dea bani din buzunarele lor “doldora” ca sa poata deconta drumurile titularilor. Asta e ca in bancul ala cu prosti care au fost pusi sa se gandeasca la solutii ca sa creasca productivitatea.
Concluzie? Concluzia se trage singura din cele scrise mai sus. Cuvinte nu sunt destule ca sa poata descrie tot ce se intampla in invatamantul romanesc. Idei sunt multe, conteaza pe unde ies ele, si mai ales, conteaza cu ce gandesti.
Valentina Vitan 