de Florina Zamfir
Ma urmaresc de-o vreme, fara mila,
Imagini ale unui zeu cu ochii plansi,
Cazut si suferind in fata lumii,
Hoinar si singur printre mii de insi.
A daruit atatea din iubire,
Era modest, un geniu prea timid,
L-am inteles abia acum, cand moartea,
Trecand pe-acolo, l-a lasat dormind.
El va trai in sufletele noastre
Indiferent de vremuri sau de timp,
Unicul om care-a putut vreodata
Batjocorit, sa te iubeasca-n schimb.
Infranta de plecrarea lui din lume,
Ma rog ca ingerii sa il asculte-n cer, cantand.
Valentina Vitan 