Poveste cu intentie de furt

Va imaginati cum arata o piticanie de vreo 10-12 ani cu gandul la furt? Mica, aproape rahitica, tigancusa, frumusica, needucata, imbracata tipator… pusa pe furt. Dar atat de pusa pe furt incat a fost in stare sa ma urmareasca tot drumul. E ciudat sa mergi cu urmaritorul tau aproape umar la umar, sa arunci priviri revoltate asupra lui, ingrijorata ca nu cumva pe la un colt de bloc sa mai apara si altii, de data asta oameni maturi. Norocul meu a fost ca a fost doar ea si n-a avut sansa sa-mi fure nimic din geanta. Ii vezi mici si needucati, insa au o minte foarte iscoditoare, cautand din minut in minut un moment de neatentie care sa-i ajute sa ia ce si-au propus sa ia. Isi propusese sa imi ia telefonul, vechi de vreun an, cu baterie slabita de atata folosire, desi e Nokia… Arata cam sofisticat el, bietul, dar nu e. Cand a vazut ca nu poate sa faca nimic a plecat injurandu-ma de mama focului si facandu-ma in toate felurile. Si ca sa fie treaba treaba, a ajuns in spatele blocului unde stau si a inceput sa povesteasca oamenilor de acolo ca eu i-am furat ei geanta si ca de asta s-a tinut dupa mine. In mintea mea ma gandeam ca mi-a strecurat ea ceva in geanta ca sa-si sustina acuzatia, insa nu era nimic strain acolo. Apoi a inceput sa spuna ca merge la politie sa spuna ca i-am furat geanta, insa n-am mai stata sa vad ce se intampla. Ma saturasem de tot circul care se facuse in jurul fetei si in jurul meu si am plecat. Azi am asteptat sa vina politia la usa la mine, sau in cel mai rau caz, cineva de-al fetei ca sa-mi ceara socoteala. As spune ca nici eu nu sunt intreaga la minte. Un singur lucru nu l-am facut: n-am pus-o la punct. Urasc sa cert copii, cat despre batut copii, nici nu mai trebuie sa vorbesc. Mi-am imaginat ca daca ea ar fi unul din viitorii mei elevi si as certa-o ar veni cu parintii si as da socoteala indiferent de ce fapta a facut fata. Apoi, n-a fost bine nici ca n-am pus-o la punct. I-am spus clar ca stiu ca se tine dupa mine cu intentia de a fura, dar ea n-a renuntat in ruptul capului. A ajuns in zona in care eu locuiesc si mi-am dat seama ca s-a ratacit, dar ea a continuat sa mearga langa mine (ca numai urmarit nu se numea) cu gandul ca poate i-o pica ceva. Singurul meu gand era ca ea e un copil si ca orice as face trebuie sa ma gandesc in primul rand la asta. Politia nu era o alternativa pentru ea. Daca am fi ajuns acolo ar fi primit bataie, ori asta nu era deloc un lucru bun pentru ea. Plus ca fapta nici n-a fost dusa la indeplinire, asa ca n-aveam de ce sa ajung la politie.

Ma intreb ce parinti fac din viata lor o cariera din a-si educa copii sa fure. Cei cu care am vorbit si care m-au intrebat de incident sustineau sus si tare ca e tiganca si toti tiganii fura. E grav sa sustii asa ceva. Atata discriminare din cauza unei istorii etnice nedrepte pentru bietele fapturi. Nu poate spune nimeni ca daca esti tigan trebuie neaparat sa furi. Poti fi oricine, te poti naste in orice tara, sa fi orice etnie si poti fura la fel de bine. Acum referindu-ma la tigani: copii nu fac altceva in viata. Cei mai multi nu au nici o sansa sa se integreze social. Nu pot pentru ca nu vor ei si nici societatea nu-i accepta. Eticheta, fir-ar ea de eticheta, este cea care face pe oricine sa evite oameni din etnia rroma. Din pacate traim intr-o lume in care eticheta este pusa si indiferent ce faci in viata esti privit doar in felul in care ai fost perceput prima data.