Exercitiu de imaginatie

Foarte interesanta. Atat de interesanta incat ascultand-o m-a facut sa imi vina in minte imagini pe care le-as putea asocia cu ea, imagini dramatice parca desprinse din filme pe care le-as vedea tocmai pentru ca exista aceasta melodie in coloana sonora a acelui film. Au existat cateva filme pe care le-am vazut tocmai din cauza coloanelor lor muzicale.

Melodia asta ma obsedeaza in ultimul timp poate pt ca am nevoie de relaxare.

Jurnal de student “Indignarea unui student”

Greu cu rudele astea! Stau si ma intreb la ce sunt bune rudele. Cu ce te alina existenta lor? Doar pentru ca e sora sau fratele vreunuia dintre parintii mei nu ma incalzeste cu nimic. M-am saturat de critici. Auzi tu! Ma critica ei, ca ai mei nu sunt in stare. Ca de aia sunt asa, ca nu m-au educat cum trebuie. Dar oare copii lor sunt educati cum trebuie? Cine? Manelistii aia? Nu stiu nici pe ce lume se afla si cica ei sunt la facultate, domne’! Le curg mucii din nas si habar n-au cu ce se mananca un curs la facultate. Pai, sa ma intrebe pe mine cu ce se mananca un curs in facultate. Si eu platesc taxe la fel ca ei, dar parca eu stiu mai multe ca ei.

Bietii mei parinti. Trebuie sa suporte toate vorbele urate de la rude ca cica nu sunt eu un barbat adevarat ca sa ma duc sa muncesc. “Ce-ti trebuie tie atata carte?” Da, ce-mi trebuie mie atata carte? Dar lor ce le trebuie minte? Nu ca as fi eu tare si mare ca am o facultate, ca si copii lor merg la facultate, dar parca eu nu mi-am ales profile trase de par ca Finante-Banci, Birotica sau mai stiu eu care profil cu candidati care aspira sa ajunga sa se scalde in bani, dar ajung vanzatoare la supermarket sau zidari in constructii. Nu tata, eu mi-am ales un profil demn de mine: automatizari si calculatoare. Asta da profil, nu ca al lor. Se duc toti buluc la Banci ca se faca directori si directorasi. Pai, mai, daca toti sunt directori cine mai lucreaza cu adevarat? Cine se mai face secretara sau om de serviciu? Sau termini un profil ca asta si ajungi sa te faci paznic de noapte? Nu cred ca a existat vreodata copil care sa raspunda ca vrea cand va fi mare sa se faca maturator, sau liftier, sau cosar. De cand se vor toti cu carte au disparut multe meserii pe care oameni respectabili le faceau. Parca mi-e si rusine sa spun ca sunt inginer unui om cu mai putina carte si care isi castiga existenta facand cine stie ce meserie. Prea multi oameni cu studii superioare care nu au ce face cu ele.

Ce vremuri erau alta data! Era o onoare sa fi invatator, preot sau doctor. Erai omul de vaza in comunitatea respectiva. Toti erau politicosi in fata ta si te respectau pentru functia importanta pe care o aveai. Hai sa luam invatatorul ca exemplu. Un invatator avea rolul de a ajuta elevii din acea comunitate sa-i invete sa citeasca. Nu multi ajungeau sa aiba 4 clase, dar cel care reusea avea sanse mari sa devina om mare. Pentru asta acel invatator era respectat de tot satul si toti erau dispusi sa munceasca pamantul si sa le dea o cota parte din munca lor doar pentru ca erau invatatori. S-apoi, oamenii veneau si le creau tot felul de sfaturi, doar pentru ca erau oameni importanti in care aveau incredere. “Om mare”, ce multa insemnatate avea atunci. Acum “om mare” inseamna mai nimic. Pentru mine “om mare” inseamna sa ai norocul sa te maturizezi, nu sa umblii cu limba scoasa dupa bani si sa te plangi ca unul cu bani mai multi decat tine, cu masina “bengoasa” in care urla cine stie ce manelist si care ti-a suflat pipita la care tineai ca la ochii tai din cap. Pai, bai fraiere! Degeaba tineai tu, ma, ca daca tinea ea la tine nu pleca cu ala. Statea, frate, cu tine si-si manca saracia cu autobuzul sau cu taxiul, in cel mai bun caz, pana la discoteca. Dar stai tu linistit ca nici aia nu ajunge mai departe de tine, fi sigur. Nu le duce capul, le duce dosul. Asta pana fac riduri, ca apoi nu se mai uita nici Papa Pius la ele, d-apai tu sau altul. Marimea nu conteaza, va zic eu. Intrebati-va mainile ca ele stiu mai bine ca voi, fraierilor.