Salvarea (continuare) “Unde esti, Laura?”

Da, azi ma simt batran. Parca si miscarile imi sunt de om batran. M-am lasat prea mult in voia sortii. Destinul mi-a fost destin doar cat am vrut eu sa cred in el, pana cand totul a capatat iz de liber arbitru, chinuindu-ma sa imi refac viata pierduta de prea multa nepasare. Cred ca s-ar scrie pagini intregi despre nepasarea mea, si romane despre cum am incercat eu sa pierd legatura cu lumea ce ma inconjura atunci. Acum… acum am pierdut legatura cu realitatea. M-am luptat cu stihiile din mine pana n-a mai ramas nici urma de demnitate in vene, chinuindu-ma pe mine si pe altii, incapatanandu-ma sa ma vad cu alti ochii decat cei reali.

Unde esti tu, Laura, salvatoarea mea, sa ma mai salvezi odata de mine? N-am vrut sa te vad si te-am pierdut. M-ai vazut si n-ai suportat sa te chinui vazandu-ma cum ma mutilez dupa bunul meu plac. Mi-am deformat sentimente, le-am imbinat, am urat de moarte, am iubit pana la sange, am schimbat tot, fizic si psihic, crezand ca mi-e mai bine asa. Am incercat sa ma redescopar, dar n-a fost sa fie. Nu eram eu, erau altii care vroiau sa intre in mine. Acum ma pot uita in oglinda, dar simt cum imi vine sa o sparg. Nu sunt eu reflectat in ea, asa cum n-am fost eu niciodata. Poate ca daca ma asez in pat si incerc sa ma trezesc… o sa redevin ce am fost. Da, odata eram ceva, acum sunt doar un simplu material uzat din care nu se mai poate face nimic. Unde esti, Laura mea draga, sa ma vezi schimbat, farta masti false, fara zambete sub false invelisuri, sa ma vezi pe mine, eu, asa cum sunt, asa cum ma stii? Ti-as plange pe umar, scumpa mea, ti-as spune prostii, as minti, as spune adevarul… dar nu esti. Nu mai esti de mult. Trebuia sa fi stiut ca toate au o limita, limita cea de pe urma. N-am fost in stare sa te rup realitatii tale si ai sfarsit odata cu ea. N-ai vrut sa vezi si acum nu mai esti cu mine. E normal, toate isi au rostul lor, asa imi spuneai. De acum toate vor fi singure, si mainile mele, si ochii… private toate de prezenta ta. Nu-i nimic, o sa imi incep o noua poveste, o poveste care sa tina vesnic, care sa fie facuta asa cum trebuie, cu sperante reale, si vise care sa devina realitate, fara cuvinte desarte, fara nimic in plus, doar eu si povestea mea.

Ce n-as da sa te fi atins si altfel decat prieteneste!?! Insa eram prea orb sa te vad, prea singur sa te simt, prea neprezent ca sa pot face fata. M-ai peticit, m-ai cusut cu grija crezand ca voi redeveni om, dar n-am fost niciodata om. Nu puteai transforma un monstru intr-un om. Dam, stiu, toate isi au rostul pe lumea asta. Nu-i ciudat? O lume care sa aiba lucrurile toate in asa fel incat sa poata merge dupa un plan. Prea multe lucruri se vor a fi facute dupa cum vrea destinul, nu? Prea ne lasa in voia hazardului si prea ne chinuim sa ne lasam in voia norocului. Poate daca am gandi mai mult la faptele noastre am vedea ca tot ce facem nu e facut dupa cum ne e dat ci dupa cum gandim noi ca vrem sa fie. Filosofic, nu? Nu e de mine, stiu, dar parca acum gandesc liber si clar pentru prima data si imi place. Acum pot spune ca sunt liber, liber de mine, de tot ce m-am chinuit sa ma incapatanez sa traiesc, chiar si de mine sunt liber. Simt altfel, vad altfel, ating altfel… doar tu lipsesti din tot tabloul asta. N-am fost in stare sa te vad, asta e clar, Dar sa nu te pot atinge!? Nu e drept sa nu te pot atinge macar o data, o ultima data, inainte ca tot sa ia sfarsit cu adevarat. Poate ca… daca indrept pistolul spre tampla… Pistolul ma face sa ma simt barbat, de parca as fi fost eu barbat adevarat vreodata. Stii ca e de ajuns un singur glont ca sa pun capat cautarilor. De fapt, de ce vorbesc cu o naluca? Nu esti aici, de ce as vorbi cu tine? Ia, oare in oglinda cum arat cu pistolul la tampla? M-as juca putin de-a ruleta ruseasca, poate in felul asta as stii cu adevarat ce inseamna destin. Stii, ma gandeam eu in sinea mea ca destinul e facut de oameni ca sa avem pe ce da vina atunci cand nu vrem sa ne recunoastem greselile. Bine, atunci imi incerc norocul. Am un singur glont in pistol. Pas pe tragaci pana nu mai am de ce sa apas si nici cum sa apas. Deci, adio lume! Sa vedem daca mai stiu sa-l folosesc. Se spune ca e ca si mersul pe bicicleta, dar acum vad daca e asa. Armez… asa… apoi… apoi trag. N-a fost. Trag aer in piept… nici acum n-a fost. Mai incerc o data. Trag aer in piept… nici acum nu e. Hai ca deja ma plictisesc. Ultima data! Trag aer in piept…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s