Ce-ar fi fost daca …?

Pentru ca nu vizitez niciodata Bucurestiul de buna voie, intr-una din zilele trecute am fost la medic. O fac aproape lunar de vreo 2 ani incoace pentru ca este imperios necesar ca sa stiu evolutia starii mele de sanatate. Sufar de un sindrom, o anomalie genetica (,) care este destul de rara (o nastere la 10000) si care se transmite ereditar (cam 50% sanse de transmitere). Cum in Pitesti nu gasesc un singur medic care sa nu se uite ciudat la mine (eu fiind o anomalie a sindromului, pentru ca intrunesc toate simptomele, dar nu ma incadrez la aspect fizic specific decat cu foarte putine elemente), prefer sa merg in Bucuresti pentru ca “acolo sunt specialistii” (si in spitalul la care merg eu chiar sunt adevaratii specialisti pe masura intelectului meu :D) si pentru ca “relatiile” mele s-au format de-a lungul timpului si prefer sa mai vizitez pe unul si pe altul din medici (Ce sa fac? Imi sunt simpatici!) si sa-i mai intreb de sanatatea lor si a mea.

Unul din ei este endocrinologul meu, o domnisoara foarte draguta si cu simtul umorului foarte dezvoltat, care ma intreaba intr-o zi: “Dar tatal dumneavoastra n-a stiut ca cei cu Sindrom Marfan nu au voie sa faca copii?”. Da, interesanta intrebare. Intreaba pe cine nu-i, adica, pe cine nu mai e de mai bine de 20 de ani. Chestia e ca m-am simtit putin jignita de intrebarea ei. Cum adica, sa nu ma fi nascut eu sau sora mea? Adevarul e ca nu cred ca EL sa fi stiu ca are asa ceva, cel putin nu inainte de a avea copiii. Si brusc, concomitent si dintr-o data, ma intreb: “Ce-ar fi fost daca eu n-as fi fost?” (si mi-am imaginat in acelasi timp ca in cartile pentru copii cum un spirit al timpului arata unui om ce-ar fi fost lumea daca el n-ar fi existat).

Chiar asa, ce-ar fi fost? Intrebare de baraj, nu? Nu, nu e intrebare de om frustrat, si da, stiu, una fara (,) raspuns pentru ca viata nu-ti da sansa sa gasesti un raspuns la o asemenea intrebare. Poate … poate ca n-ar mai fi atatia oameni stresati de linkurile pe care eu le trimit (dar s-ar fi inventat altcineva care sa faca asta si tot n-ar fi scapat), poate ca n-ar mai fi existat “pseudoliteratura” asta a mea enervanta, proasta si de neinteles (dar ar fi aparut altcineva care sa faca si asta si, la fel, n-ar fi scapat), poate ca dragii mei n-ar fi avut sansa unor nervi tociti de mine, poate …

Nu incerc sa caut raspunsuri. Ar fi o prostie din partea mea sa spun ca asta fac. Mi-a trebuit mult sa inteleg ca toate isi au rostul lor, cu sau fara liberul arbitru (nu ala care a fost eliberat din puscarie), mi-a trebuit si mai mult sa inteleg de ce e nevoie ca eu sa urmez anumite cai (deh, sunt cam batuta in cap si cam incapatanata), mi-a trebuit mult sa realizez ce am realizat pana acum, si totusi… Un lucru e sigur. Lumea fara mine nu exista, asa-i? 😛 Nu scapa omenirea asa usor de mine. :))

Advertisements

2 thoughts on “Ce-ar fi fost daca …?

  1. Este o intrebare grea…ce ar fi fost daca nu ar fi fost?!
    Insa mai greu ca atarna dilema unui potential parinte…care stie ca nu are voie sa faca copii…Cred ca nu exista lovitura mai mare…si chiar m-am gandit intens cand am citit propozitia respectiva cu intrebarea doctoritei…”eu ce as face?” Nu mi-am dat raspuns…E greu…foarte greu…

  2. @Jean Bica: Eu am rezolvat de mult problema asta. Decat sa treaca prin ce trec eu zilnic mai bine prefer sa nu am copii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s