Sunt beat. Da, azi m-am imbatat. Un litru de vin imi rascoleste mintea mea de vagabond. Mi-s dulci cuvintele, mi-e dulce imaginea, dar oare ce voi simti dimineata? Totul in jur se invarteste si-mi vine sa strig orice lucru in acest carusel in care capul meu se afla acum. Nu beau aproape niciodata ca sa imbat cu adevarat. Nu ma stiu sa fi baut niciodata mai mult de atat, insa atunci cand il beau mi-e de ajuns sa traiesc senzatii mai tari decat dorinta de sinucidere. In ultimul timp fac lucruri ca sa stiu ca le fac, insa fara un motiv anume. Mi-e bine asa cum mi-e acum. Nu stric nimic, nu fac nimic… doar traiesc ce mi-e dat sa traiesc. Nu am facut niciodata asta si poate ca nu o voi mai face niciodata. Acum inteleg si eu betiile tuturor, insa nu pe deplin. Uite, m-am gandit, in mintea mea asta jalnica, sa-mi imbat simturile cu de toate. Nu mai vreau sa fiu barbat, vreau sa fiu betiv. Un betiv de culori, si aer… si poate vin rosu. Da, unul sec care sa-mi zgandare toate senzatiile omenesti. E frumos asa, nu? Ma voi relaxa si ma voi savura pe mine, bucata cu bucata. Nu am mai facut asta niciodata. Ma imbat din nou si ma voi redescoperi ca si cum as fi altcineva in corpul meu. Un „eu” si un alt „eu”, dar unul beat. Paharul e langa mine. Ma imbie sa gust din licoarea bahica. O inghititura si poate ca totul va capata un alt sens. Destul m-au chinuit nalucile, azi le voi chinui eu pe ele descoperindu-ma. In oglinda nu ma pot vedea acum. Oglinda ma arata mai bun decat vreau eu sa cred. Nu, ma voi pipai si apoi voi aseza fiecare bucata din mine in locul nepotrivit. Voi deveni un tablou de Picasso viu. Imi voi taia mana si o voi pune in locul urechii si urechea va tine locul gurii pana ma voi decide ce sa fac cu ea. Am nevoie de un cutit. Ma va durea? Nu cred. Nu se poate compara nimic cu ce am trait inainte, inainte de… Laura! Laura! Ea ma va ajuta sa devin un tablou de Picasso. De data asta nu ma va mai salva pentru ca i-am chinuit prea mult maruntaiele cu nebuniile mele. Acum ma va lasa si poate se va uita la mine. Poate chiar va aplauda spectacolul. Dar ce voi face daca vrea sa fuga? O voi face si pe ea tablou de Picasso, dar numai daca voi reusi sa ma asez din nou in forma in care ma stiu eu. Fata mea e intreaga. Imi pipai ochii si mi-i imaginez asa cum ii stiu. N-am nevoie de oglinda ca sa vad bunatatea hidoasa din mine. Nu sunt bun, sunt un hatru, ruginit si descompus de prea multa lupta cu mine insumi. Si, totusi, ma simt intreg fizic. Mi-e greu sa realizez ca sunt asa, insa totul e din cauza totului meu realizat din nimicul din mine. Sunt hatru? Si ce! Pana la urma n-am rugat pe mama sa ma nasca. N-am rugat pe nimeni sa ma ma creasca. N-am vorbit cu nimeni sa aiba grija de mine. Puteam prea bine sa am grija si singur de mine din prima zi a nasterii mele. Ma schimbam frumos si mergeam singurel in patut. Ma hraneam singur cu lapte… vedeam eu de unde faceam rost de lapte. Trebuie sa fi fost o sursa de lapte pe undeva pe acolo, nu? Ma descurcam eu si sigur. Uite, mainile mele sunt intregi. Am 5 degete. Eu nu le vad, dar daca le pipai cu mana cealalta stiu ca sunt 5. Incepe sa mi se incetoseze vederea. Imi pierd vederea oare? Doamne, daca imi pierd vederea?! Ce ma fac daca orbesc?! Eu nu vreau sa orbesc. Mai bine inchid putin ochii si poate isi vor reveni. A-asa! Asa da! Gata, nu mai orbesc. Mi-e bine acum, dar mi-a fost putin frica. Mainile astea doua ma vor ghida atunci cand voi mai avea nevoie sa beau. Si inca o inghititura de vinisor nu face rau niciodata, nu? Imi place gustul. Ma racaie pe gat si ma arde in abdomen. E semn bun, nu? Isi face repede efectul. Uite, asta e cel mai bun medicament impotriva depresiilor. Hai, sa traies cu mine in buna pace! Inchin in sanatatea mea si-mi doresc sa fie la fel de bine si de acum inainte, dar asta inseamna sa nu ma mai trezesc niciodata din betie. Nu-i nimic. Orice ar fi, bani sa am. Bani ca sa imi astampar setea asta de viata care-mi veni acum. Curios e ca acum mi-e bine si sunt impacat cu mine. Toate la randul lor, nu? Si betia asta isi are randul ei in mine. Hai, inca o inghititura, sa mearga mai bine aerul pe care il respir. Nu mai mi-e foame de nimic. Va am pe voi, tu, sticla si tu, pahar ca sa imi umpleti viata cu desertaciuni. Ma uit la tine, sticla, si-mi vine sa spun un „To be or not to be!”. Ma simt un Hamlet descreierat si tinand in mana… tinandu-te pe tine in mana, sticla mea dulce. Ah, frumoasa esti. Nici o femeie nu e la fel de frumoasa ca tine… Mi s-a facut somn. Ma voi dezmembra alta data. Laura ma va ajuta sa devin un tablou de Picasso. O sa ii placa. Acum la somn ca mi-e ca nu mi se vor mai inchide ochii. Noapte buna, copii! Noapte buna!
Valentina Vitan 