Eutanasiere… eu sunt pro

De vreo cateva zile vad pe unele bloguri din strainatate discutandu-se despre problema eutanasierii oamenilor.  Se discuta, se fac legi, se propun legi, se accepta sau nu… Pana acum cativa ani nu se discuta atat de mult despre asta. Acum se fac dezbateri (dezbateri care nu cred ca isi au rostul), se accepta sau nu starea de fapt, se accepta sau nu ajutorul doctorilor in asa ceva…

Eutanasierea e o situatie reala. Oameni care traiesc fara nici o sansa de recuperare, oameni care suporta cu greu fiecare moment al vietii lor, oameni ale caror dureri sunt atat de profunde si de intense incat fiecare clipa li se pare un cosmar, au nevoie de asa ceva. Cazul tanarului din Constanta care a cerut sa fie eutanasiat nu este singular, insa la noi altele sunt problemele de discutat, cazuri mediatizate fara rost, Becali incatusat sau nu, Elodia omorata, magda batuta si rapita… Astea sunt subiecte de interes general, obligatorii pentru oricine. In strainatate, pe langa criza, romanii care fura sau violeaza in Italia, cutremure si bugete de tot felul, se discuta si aceasta problema. E bine, insa dupa cum am spus, acesta nu este un lucru despre care sa se dicute. Se accepta sau nu, dar nu trebuie sa se discute despre asta atata timp.

Am cunoscut oameni in pragul agoniei care nu isi mai dadeau ei nici o sansa la viata. Fetele lor schimonosite, ochii lor ca de animale haituite, cereau oprirea agoniei lor. Gandul sinuciderii era unul real, atat de real ca nu se puteau concentra decat numai asupra acestui lucru. In cazul lor orice este justificat. Durerea este atat de mare ca ajunge sa influenteze chiar si modul lor de gandire si reactie la anumiti stimuli externi. O parte din ei ajung sa devina instabili mental. Unii medici, cei mai multi, cei care inteleg cu adevarat ce inseamna durerea stiu ce inseamna aceasta agonie pentru un suflet chinuit. In acele momente nu mai exista nimic, nici Dumnezeu, nici lume, nici rude sau prieteni… Nu exista decat durerea aceea extrema care le face corpul sa se razvrateasca, care inca lupta, dar pentru care nu exista nici o speranta si regretul ca nu se termina totul mai repede. Legea cum ca medicul care eutanasiaza un pacient intr-o profunda agonie poate fi inchis este ridicola. Drepturile omului ar trebui sa includa si eutanasierea ca o alternativa mortii, o alinare sufleteasca impotriva durerilor atat de mari. Uneori viata e prea multa atunci cand nu vrei decat sa o curmi. E de-a dreptul egoist sa crezi ca nu trebuie sa se moara si altfel decat prin moarte buna. Pana la urma, un om are drept de viata si de moarte asupra propriei fiinte. Omul este perfect stapan pe viata si pe deciziile lui. De ce sa nu ceara sa moara si asa? E dreptul lui sa ceara sa ii fie curmata viata atunci cand nu mai poate sa suporte nimic in jurul lui, mai ales cand nu exista decat durerea. Cei care il iubesc vor suporta mult mai usor faptul ca n-a suferit mult decat sa il stie chinuindu-se ani de zile.