Cele 10 intrebari ale decalogului cartilor

Raspund lepsei lansate de Jean Bica si sper ca acest decalog sa nu fie prea mult pentru nimeni.

1. Care este cartea/autorul pe care o/il vezi ca « Suprema »/”Supremul”? Pe care ai/l-ai pune-o in rama (daca sunt mai multe/multi, enumera-le/enumera-i!)?

Nu stiu daca ar exista vreo carte pe care as pune-o in rama. Fiecare isi are valoarea ei, fiecare isi merita locul binemeritat, fie in rama, fie pe rafturile unei biblioteci, personala sau nu. Cartile dupa care ma dau in vant (deja devin redundanta, nu? :P) sunt cele de Joyce, dar nu cred ca au titlul de „Cartile supreme” pentru ca ar insemna sa scadem din valoare munca altor autori care au avut inspiratia si timpul necesar sa scrie ca sa ne incante cu scrierile lor. Deci, nu exista o carte suprema. Pacatoasa sau nu, nu consider nici Biblia ca fiind „Cartea suprema”. Nu sunt atee, cred in Dumnezeu, dar prea a devenit crestinismul asta lumesc ca sa mai poata avea el vreo valoare. Ascultam ieri o piesa de teatru la radio numita „Jurnalul unei fiinte greu de multumit” de Jeni Acterian si m-a frapat acolo o chestie pe care o voi uita cu greu: „Pastele a devenit prea lumesc ca Iisus Hristos sa mai fie bagat in seama, desi el a fost cel care s-a urcat pe cruce pentru iertarea pacatelor noastre, pentru ca oamenii se gandesc la problemele lor in loc sa deplanga sacrificiul lui pentru binele nostru.” (citatul e relativ). Asa se intampla si cu biserica. Dumnezeu a devenit prea lumesc ca sa mai poata fi considerata Biblia drept cartea sfanta.

2. Ai carti pe care consideri ca le-ai fi scris mai bine? (Daca esti autor al unei carti) Consideri ca esti un scriitor bun?

Nu exista asa ceva! Nu poate nimeni crede ca o carte poate fi scrisa mai bine de altcineva decat daca acea carte este tehnica sau un manual. Romanul, poezia, teatrul, toate sunt opere subiective, reflecta imaginea pe care autorul si numai el a avut-o atunci cand s-a asezat pentru a scrie. Nu sunt un scriitor bun. Doar pentru ca citesc putin mai mult nu inseamna ca am si talent. Am invatat ceva din toate cartile pe care le-am citit: nu poate nimeni invata cu adevarat cum se scrie un roman, o poezie, o piesa de teatru decat urmand propriile lui idei, iar ideile lui vin din talentul pe care el l-ar putea avea sau nu. Eu nu am talent adevarat. Scriu doar pentru ca asa imi cere imaginatia.

3. Despre ce carte, autor sau personaj nu ai putea sa spui nimic critic?

Nu cred ca exista personaj pe care sa il critici, poate prin prizma faptelor descrise de autor. Crearea lui tine de autor. Da, din punct de vedere al faptelor descrise de autor au existat personaje pe care sa le iubesc sau personaje pe care sa le detest, dar nu le vad niciodata critic sau sa incerc sa descopar felul in care ele au fost create de autor. Nu am reusit niciodata sa privesc cu ochi critic operele marilor scriitori pentru ca rolul operelor lor e sa existe iar rolul nostru e sa ne imaginam acele personaje asa cum propria noastra imaginatie ne permite.

4. Ai participat vreodata la sarbatorirea unei carti, unui autor?

Nu se poate spune ca am participat fizic, insa mi-am dorit sa particip. Mi-am dorit sa fiu acolo atunci cand se citea din operele acelor scriitori, mi-am dorit sa fiu acolo sa inchin un pahar in cinstea mintilor, inspiratiunilor si talentului lor, insa n-am avut ocazia.

5. Literatura romana ti se pare ca merita apreciata? O faci in vreun fel?

Trebuie sa recunosc ca nu am considerat niciodata literatura romana ca facand parte dintr-o literatura universala. Avem scriitori foarte buni despre care lumea nu stie, insa acestia sunt putini si din pacate prea obscuri si pentru noi, romanii. Mi-e jena sa descopar scriitori romani cu o valoare prea mare ca sa fie considerati doar scriitori romani si de care n-am auzit pana acum. Imi pare rau, nu retin nici unul, dar ei exista si imi pare rau ca n-au avut parte de publicitate in afara granitelor tarii. Pacat ca unii din autorii romani cu o reala valoare universala au pierit pana si din programele pentru bacalaureat si capacitate. Anual se scot scriitori importanti doar pentru ca elevul nu mai are timp destul sa studieze, nu mai considera necesar sa faca asta sau poate n-a considerat niciodata necesara educatia lui literara. Cat despre mine, daca nu exista literatura nu aveam nici eu o pasiune reala in viata. De obicei, cand cumpar carti cumpar literatura straina. Recunosc, poate fi un pacat, insa asta mi-e placerea, literatura straina. Atunci cand am ocazia incerc sa traduc poezii in limba engleza si sa le postez pe blogul personal, insa nu stiu cat de eficienta e literatura astfel promovata.

6. Ai aruncat vreodata o carte ? Ai arunca ?

Asta e intrebare de sepuku! Da, am aruncat, insa am aruncat din cartile pe care, copil fiind, obisnuiam sa mazgalesc paginile. Am pastrat din acea perioada pe acelea pe care inca se mai putea citi ceva si care aveau paginile oarecum intregi. Acum nu as mai arunca carti.

7. Ai vandut vreodata o carte ? Ai vinde ?

De vandut n-am vandut carti, dar poate ca as face-o. Imi doresc sa stiu ca asa se poate raspandi ceva din intelepciunea autorului. Carti din biblioteca personala n-as putea sa vand, dar daca as fi vanzatoare intr-o librarie as face-o. In plus, cei care cumpara carti o fac pentru a le citi sau pentru a sterge praful de pe ele (Jeane, chestia cu duba cu carti nu e rea deloc. Imi amintesc de o chestie pe care mi-o spunea tata acum ceva vreme. Exista in Pitesti o dubita care imprumuta carti. Intr-o anumita zi se afla intr-o anumita zona si cei care vroiau mergeau si imprumutau de acolo. Chestia faina e ca acele carti se si returnau, si erau oameni constiinciosi care faceau asta. Trebuia poar sa stii programul si zona in care se va afla dubita.). Cred ca aici as pune si faza cu pierdutul cartilor. Am fost certata mult timp pentru neglijenta mea si parca le aveam pe constiinta. Stiam ca sunt pierdute, stiam unde, dar nu le mai puteam recupera. Imi venea sa plang dupa ele, dar asta nu facea ca acele carti sa fie mai usor de recuperat. Bucuria mare mi-a fost ca dupa aproape 15 ani sa gasesc o carte pe care o citeam in timp ce eram la bunici si pe care am pierdut-o plecand si uitand de ea. Era in aceeasi stare si fara sa ma mai uit daca m-a vazut cineva am pus mana pe ea si mi-am luat-o inapoi. Eram asa de bucuroasa ca nu-mi mai pasa de nimic. O aveam inapoi. 🙂

8. Ai furat vreodata o carte ? Ai fura ?

Nu, n-am furat carti si nici n-as fura carti.

9. Ai criticat un autor sau o carte fara sa o/il cunosti ?

Seria „Harry Potter” si cartile lui Paolo Coelho. Prea mediatizate si prea pasibile de lipsa de valoare ca sa ma incumet sa ma gandesc ca le-as putea citi. Nu ca as fi eu vre-o valoare, nu, ci doar ca nu supot faptul ca acum se scrie doar pentru a castiga bani si nu pentru a scrie ceva cu adevarat valoros, care sa incite gandirea si sa stimuleze imaginatia. O carte trebuie iubita, iar aceste doua exemple sunt detestabile din punctul meu de vedere.

10. Ti-ai insusit vreodata creatia unui alt scriitor (blogger)? Ai face-o?

Nu, n-am facut-o si nu as face niciodata asa ceva. In primul rand, faptul ca acel om a muncit si a rupt din timpul lui ca sa scrie chiar si un text mic nu poate face pe nimeni sa si-l insuseasca. Atata timp cat exista textul, titlul si sursa trecute nu pot face nici un deserviciu celui care a scris acel text. Dar cum nimeni nu poate baga mana in foc pentru nimeni, nici chiar pentru propria persoana…