Catre Rosella

Frumoasa mea, nu-ti intuneca chipul cu decaderi. Am incercat sa-ti fiu aproape cand soarele apunea peste schimbatoarea omenire. Nu m-ai simtit, desi am fost om atunci cand ma apropiam de tine. Stiu ca toate cate sunt acum sunt ale tale: si pamantul, si rodul, si marea… totul e al tau.

Dormi, Rosella, dormi in pace. Iti alin sufletul cand ma voi intoarce dintre vaile pierdutelor visuri. Am multumit fratilor zei ca ai fost cu mine intotdeauna, ca soarta mea a fost ghidata de tine. Iti sarut pleopele si-ti mangai chipul sa nu mai simti durerile ce-mi stau in cale. Mi-ai fost lume si spirit, mi-ai fost o intreaga planeta. Am locuit in tine ca intr-un oras fara aseaman… Acum e timpul sa plec, sa-ti las timpul sa se aseze langa tine si sa-ti albeasca tamplele, comoara mea. Nimic n-a fost zadarnicie in inima mea. Ti-am amarat destul visele tinandu-te langa mine, rugandu-te sa-ti faci radacini din ramuri de brad intr-un varf de munte ca sa te admir o eternitate. Mi-ai fost cochilie, mi-ai fost nisip, mi-ai fost pamant… Mi-ai fost zeita. Acum e timpul sa treci printre cei vii, sa lasi nemurirea altora. Nu ti-am cerut prea mult ca sa ramai, nu? O eternitate nu e niciodata de ajuns. Iubirea muritoare e motivul pentru care durerile-ti sunt atat de puternice. Tu ma iubesti ca un om, zeita mea, eu te iubesc ca un zeu, desi mi-as dori sa-ti fiu eu muritorul. Cu ochii mei de sticla am reusit sa-ti renasc nemurirea. Nu ti-am cerut prea mult sa ramai, nu? O viata de om e o clipita in gandurile unui zeu. Te voi privi de sus cand noptile-ti senine te vor prinde in alte brate. Si voi plange peste alte pamanturi ca tu sa nu stii ca-ti plang dorul.

Iti sarut talpile, iubita mea, sa-ti fie pasul moale si dulce si sa nu obosesti de drum prea lung si plin de pietre. Mi-am ascuns sufletul de zeu in cerb ca sa te gasesc, dar nu a fost decat un vis. Poate ca in mintea mea iti netezeam calea catre izvoare de piatra si lut. Sau poate ca incercam sa iti alint razele din maini atunci cand furtunile erau prea greu de inlaturat.

Ramai cu bine, inger sfant. Nu-ti stric dulceata cu priviri desarte. Te-as fi iubit si mai mult daca inceputurile nu-ti chemau sufletul catre alte zari. Mi-as fi alungat toate neputintele catre insetatul ocean sa le inec in spumele patimilor ei, insa tu m-ai alungat catre osanda razboiului. Si lupte nesfarsite s-au dat intre spus si nespus, si oceane de lacrimi s-au varsat inre vid si fiinta din mine. Iti cer iertare, suflet bun, ca zilele-ti vor fi numarate. Nu-ti schimba nicicand culoarea viselor atunci cand viata iti va parea prea multa. Ai totul in cateva zeci de clipe. E al tau, cu totul, cu bine si cu rau…

Nu ma striga cand te trezesti. Nu vei gasi aici decat urma umbrei mele ratacita intre firele tale de par. N-o alunga caci iti voi saruta parul de fiecare data cand lacrimile iti vor fi prea multe si dulceata viselor se va transforma in amar. Iti voi pazi degetele de prea mult pamant, iti voi canta prea bunul pantec cu copii frumosi si trecatori ca tine. Nu-ti plange, muritoareo, ceasurile in causurile palmelor. Asa a fost sa fie. Totul trebuie sa aiba un sfarsit. Chiar si noi, zeii, vom muri odata si nu vom mai putea renaste din cenusa. Vezi? Totul e trecator in lume, chiar si zeii trec intr-un rai al lor. Ramai cu bine, inger sfant.

Advertisements

One thought on “Catre Rosella

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s