Leapsa de prin vecinii de blogroll

Iata ca ma comformez invitatiei lui Jean  la un tip de leapsa despre mine. OK! Intrebarile sunt facute de el (dumnealui, bre’, nenea Jean :P), asa ca sa nu dati in mine daca voi raspunde. Ce sa fac, raspund ca altfel ma cearta. 😛 BTW, sunteti invitati sa raspundeti si voi la leapsa pt ca va voi trimite linkul, SIC!

Ok, iata intrebarile:

1. Care e povestea ta?

In momentul asta ascult o melodie la un radio si incerc sa imi imaginez ce as putea sa va zic. Nu am multe de povestit. M-am nascut, am crescut, mi-a murit tatal cand aveam 6 ani si ceva, am intrat la scoala, mi-am schimbat scoala cand eram printr-a 4-a din cauza unor probleme de vedere, am ajuns intr-o scoala cu internat pe la Buzau, am facut generala si liceul in acea scoala, m-am indragostit, am iubit si am fost iubita (nu neaparat reciproc), am avut prieteni si neprieteni (nu le pot spune dusmani pt ca eu nu am dusmani si nici nu-mi place cuvantul), am invatat sa iubesc cartea si cuvantul in acea perioada, am invatat sa iubesc muzica, atunci am aflat ca imi place mai mult rockul desi am fost fan infocat al unei trupe de baieti care cantau pop, am plecat de acolo si am ajuns intr-o alta scoala pt deficienti de vedere unde am invatat masajul, apoi am stat acasa vreo cativa ani cautandu-mi de lucru si citind foarte mult (recordul meu intr-un an a fost de 52 de carti), apoi am intrat la facultate (care fusese colegiu inainte)… nu-i asa ca va plictisiti? Cam multa polologhie. Finalul ar fi ca mi-=am dorit intotdeauna sa scriu. Nu reusesc sa imi dau seama cat de bine e ceea ce fac, insa mie imi place enorm si nu vreau sa ma opresc aici. Vreau sa-mi vad fructificata munca, insa nu stiu cand si cum va fi. Eu sper doar.

2. Cum te vezi peste 10 ani? Inchipuieste-ti!

E greu sa ma inchipui. Sa fiu sincera, nu ma vad peste 10 ani. Nu reusesc sa imi dau seama cum as putea fi peste 10 ani. Imi doresc sa stiu ca in 10 ani am reusit sa public, insa nu stiu sigur nici cum va fi maine. E rau sa fi nesigur, insa e mai bine decat sa speri si sa te trezesti cu visele nerealizate.

3. Accepti critica? Cum o accepti?

Critica adusa de cei dragi mie poate fi constructiva, insa trebuie sa fie in ton si cu ceea ce imi doresc eu. E normal sa fim subiectivi atunci cand e vorba de critica. Prietenii pt care insemn ceva critica actiunile mele si accept asta fara a spune ceva impotriva. Problema, daca poate fi numita problema, e ca trebuie sa cer sfatul pt a lua acea critica in seama, altfel imi intra pe o ureche si imi iese pe alta. E normal, toti facem asa. Critica fara baza si fara temei nu are ce cauta, deci nu e acceptata.

4. De ce te exprimi pe blog?

Mi-am facut blogul pentru ca un prieten isi facuse blog si isi parea a fi amuzant. Initial am vrut doar sa il fac, sa vad cum e cateva zile si apoi sa il sterg, a stat nefolosit vreo luna, daca nu ma insel, insa mi-a placut sa imi scriu ideile si daca tot il facusem am zic sa scriu in el. De altfel, literatura a fost intotdeauna pasiunea mea, si cum nu stiam blog care sa se ocupe de asta am hotarat sa il fac literar. Pe blog reusesc sa ma exprim. Bine, nu e singurul loc in care ma exprm, dar asta e al meu, imi apartine si senzatia ca fac ceva ce-mi place intr-un loc care imi place e una de bine.  Ideile mele transcrise aici le numesc “pseudoliteratura” pt ca asta a vrut sa fie la inceput, doar incercarea de a pune in practica ceea ce am invatat in anii de liceu si de facultate.

5. Ce ai fi daca nu ai fi cine esti?

Jeane, cu intrebarea asta m-ai dat gata. Nu m-am gandit niciodata ce as fi daca nu as fi cine sunt. Poate ca daca ma gandesc mai bine as fi ce-mi inchipuiam in liceu ca voi fi: o gospodina cu sort alb la brau, sotie cu cativa copii, cu propria mea casa cu gradina cu flori, preparand la dulceturi si prajiturele. Nu, era doar un exercitiu de imaginatie. Nu stiu ce as fi. Poate ca as fi fost printesa in casa regala britanica, poate ca as fi fost gondolier in Venetia, poate as fi fost trubadur pe strazile Parisului sau poate as fi fost chiar Don Quijote calare pe martoaga lui alba (ah, ma chinuiam sa omor o musca de vreo cateva minute si acum i-am venit de hac 🙂 ).

Gata, asta-i testul. Jeane, prea mult exercitiu de imaginatie.  Nu stiu ce-ti veni, dar daca tot m-ai invitat… De fapt nu m-ai invitat ca ti-am spus eu ca vreau sa vad ce e cu leapsa asta a ta preparata special de tine. Sper sa-ti placa ce am scris. Si daca nu iti place, asta e, n-ai cum sa stergi, SIC! Acum ma intreb ce taguri sa pun la blog. O sa pun “Eu” si… atat ajunge. Prea multe categorii pt niste idei, nu?

Advertisements

2 thoughts on “Leapsa de prin vecinii de blogroll

  1. Jean Bica March 10, 2009 / 9:28 am

    Sincer, vroiai o leapsha d-aia…”gandeste-te la un baiat si da drumul la MP3, melodia care incepe e melodia care spune tot despre relatia voastra”?! Nici eu! De aia am provocat o leapsha care sa si spuna ceva…si, sincer…cu ocazia asta am aflat mai multe despre tine…
    Ma gandesc ca nu ar fi rau sa ma mai gandesc pe viitor si la alta leapsha care sa provoace la dezvaluiri…

  2. valive March 10, 2009 / 12:34 pm

    @Jeanbica: Nu stiu cate chestii ai aflat din toata introducerea asta, dar mi-a placut sa o fac.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s