Jurnal de student

E ora 5 dimineata. Lumina aprinsa din dormitor ii deranjeaza somnul si incearca sa isi ascunda capul sub plapuma. Of! De n-ar mai cauta atata prin sifonier dupa sosete… Daca ar face mai putin zgomot… ce bine ar fi!

– Scumpa, unde tii sosetele?

Scotocind in cautarea unor sosete potrivite pentru serviciu, mama se gandeste la ce va mai avea de patit azi cu atata munca. Intr-un final isi gaseste sosete si pleaca lasand lumina aprinsa. Morocanoasa, se da jos din pat si inchide lumina, dupa care se baga inapoi in pat. Inca o zi de luni enervanta si plina de griji pentru toti. Oare ce s-ar intampla daca grijile ar disparea asa, dintr-o data?! Cu nasul sub plapuma incearca sa isi faca refaca somnul, dar parca nu mai poate. Si munca mamei care la varsta ei o face sa se epuizeze prea repede, si starile astea de depresie in care intra dupa ce ajunge sa fie mustrata dintr-un fleac… Ce n-ar da sa fie ea in locul mamei si sa poata munci ea pentru toti, iar ceilalti sa fie bucurosi ca au tot ce le trebuie. Saraci nu au fost niciodata in adevaratul sens al cuvantului, dar nu fac parte nici din patura de mijloc, tot mai subtire cu trecerea anilor, aproape inexistenta acum.

Somnul ii revine in cele din urma, insa nu e destul niciodata atunci cand ai un program fix. Chiar daca nu exista o slujba, exista totusi ceva obligatii care trebuie indeplinite aproape zilnic. Ce n-ar da sa aiba parte de inca un pic de somn. 5 minute, nu mai mult. Dar dupa astea inca alte 5 minute, si alte 5 minute… somnul nu e niciodata destul dimineata. Intr-un final se ridica din pat si cotrobaie si ea dupa sosete prin sifonier.

– De-ar da Domnul sa se mareasca ziua ca acum e noapte si nu vad cand ies pe strada pe intuneric. Si nu sunt nici macar stalpi de iluminat pe strazile laturalnice. OF!

Isi gaseste sosetele, si le vara in picioare si da sa se imbrace repede. Racoarea din casa o face sa tremure si graba imbracarii o face sa se dezmorteasca putin. Apoi se spala pe maini, pe fata si pe dinti si se incalta sa plece.

– De ce nu e lumina pe strada? Si ploaia asta ma va face fleasca. Iar mi-am uitat umbrela, ca intotdeauna. Si ce ploua!

Intunericul o face sa isi mijeasca ochii pentru a putea patrunde cu privirea ei mioapa drumul din fata ei. Gluga hainei o apara de poaie, insa nu indeajuns de bine. Ajunge in statie si se opreste sub un stalp de lumina ca sa isi astepte Maxi-Taxi cu care sa poata ajunge in Pitesti. E 6 jumate. Picaturile de ploaie cad in ropote in baltile de pe marginea carosabilului. Baltile mici au atras-o intotdeauna pentru ca urma picaturilor cazand in balta aceea mica e mai mica si parca nici apa nu se tulbura asa de repede. Mai poti vedea inca asfaltul pe fundul ei.

Masinile trec in continuu cu oameni grabiti sa ajunga la Uzina. In statie s-a strans un grup mare de oameni, fiecare asteptand aceeasi masina care sa ii duca la Pitesti. Agitati, oamenii sporovaiesc in continuu, ba unii din ei mai ridica si glasul ca sa se faca auziti.

– Ce-ar fi daca n-as mai pleca azi. M-as plimba prin oras, m-as uita la vitrinele magazinelor, m-as duce la biblioteca… Presupun ca acolo e cald si bine, si liniste, si miros de carti vechi… Si mi-as lua o punga mare de pufuleti si as sta acolo, cu nasul in carti, mi-as incalzi picioarele care acum mai au putin si imi amortesc de frig, cu o lumina nu foarte puternica desupra capului meu… si mirosul ala de carti vechi si uzate, cu toate acele pagini pipaite si mirosite de sute si zeci de oameni… si coperti prafuite si cu colturi rupte si indoite…

Masina opreste in statie si o gramada de oameni se inghesuie sa urce in ea. Unii nu-si mai asteapta nici chiar randul si se ingramadesc pe usa stramta. In scurt timp nu e loc de aruncat un ac. Oamenii se inghesuie cat mai multi in picioare si ii invidiaza pe cei care pret de 30 de minute, cat dureaza drumul pana la Pitesti, stau pe scaun. Manelele canta de zor in surdina ca pentru a fi auzite doar de sofer. Ritmul lor, acelasi pentru toate, isi face simtita prezenta, dar pentru cineva cu gandurile aiurea nici nu mai insemna zgomot.

– Si iar o noua zi. Profesorii astia sunt in stare sa imi ia toata energia. Nu sufar sa fiu ascultata. Azi nu, nu ma voi duce la tabla sa raspund. O sa spun ca nu stiu si ma vor lasa in pace si-mi vor pune un 4. Nu e greu deloc sa iei un 4. E cel mai usor lucru din lume. Dar nu, azi vreau sa stau pasiva si sa visez cu ochii deschisi la o mie de lucruri pe care as vrea sa le fac si nu am cum pentru ca trebuie sa fiu prezenta la cursuri si… Azi am bani sa iau un taxi? Sa ma gandesc… Da, am. Cobor la prima si iau un taxi pana la facultate. Nu ma duc eu pe jos pana acolo. Nu vreau, mi-e lene. Platesc cat va fi. Imi mai ajung banii de o sticla de suc de grep-fruit si atat. Asta inseamna sa nu imi mai iau nimic de mancare, dar nu-mi va fi foame… Si ajung acasa diseara la 5! Nu, trebuie sa imi iau de mancare. Macar un corn cu ciocolata. Sau nu, mai bine un sand-wich. Oare ce fel de sand-wich-uri au mai adus azi? As vrea unul cu sunca si cascaval. Dar oare de ce nu se fac sandwich-uri cu ananas si portocale? Intre doua felii de paine? Nu merge, nu cred ca mi-ar placea gustul. Sau sa imi iau un compot de ananas? Dar n-am cu ce sa deschid cutia. Nu, imi iau un sand-wich cu ce-o fi. Vad eu ce gasesc sau ce am pofta atunci. Ah, si profesorii astia! Ala e enervant, aia e uracioasa… nu prea le intri in voie usor. Si apoi, de ce le-as intra in voie? Nu-i cunosc asa cum as vrea sa ii cunosc pe unii. Sunt unii tare draguti. Mi-s dragi, dar mi-e urata materia pe care o preda ei. N-o suport! Orice numai aia nu. Da, si nici cealalta. Mi-e groaza sa ma gandesc la toate chestiile astea acum. Mi-e urata dimineata asta. As vrea sa dorm si nu pot. Mai e putin si ajungem. Afara e frig, si mi-e o lene! O sa merg pana la autobuz. N-am cum sa intarzii. Am plecat azi mai devreme decat de obicei. O sa fiu devreme azi. Ah, si am uitat unde se tin cursurile azi. Bine ca azi avem doar intr-un loc. Sau avem in doua?! Unde avem? O sa ma uit in orar cand ajung. Acum mi-e lene si mi-e somn. Ce-ar fi daca as dormi eu in timpul cursului? Oare ma va prinde proful? O sa ma asez in spate sa nu ma vada si ma pun sa trag un pui de somn. Nu cred ca o sa sforai, desi mi-a zis mama ca uneori sforai. O sa dorm cu ochii intredeschisi si nu o sa sforai. O sa imi placa sa dorm la curs cu spatele la calorifer, si o sa ma incalzesc la spate… Si daca vine curent pe sub geam? O sa ma incalzesc la spate si o sa racesc la cap. Nu, mai bine nu dorm. Ma asez undeva unde nu e curent.

– Salut Doinita.

– Salut. Of, de as putea sa tin minte numele tuturor colegelor. Am o groaza de colege. Le stiu din vedere, dar poate ma trezesc ca o sa le retin la sfarsit de facultate. Trebuie sa cer numerele de telefon de la unele din ele, poate asa le retin. Ah, si am uitat sa bag aseara telefonul la incarcat…

Deodata, nevazand pe unde calca se impiedica si cade intr-o baltoaca.

– Fir-ar! O sa fiu uda toata ziua. OF! Mama lu’ peste prajit! Si ma doare si glezna! Ce zi tampita am! Tocmai de dimineata! Ma intreb ce ma mai paste azi. De-as fi stat azi acasa…

Advertisements

2 thoughts on “Jurnal de student

  1. Ronaldo March 3, 2009 / 4:55 pm

    First blog I read after wakeup from sleep today!

    —————————-
    Are you tension? panic?

  2. valive March 3, 2009 / 5:10 pm

    @Ronaldo: Did you really read it? 🙂 It means you can read Romanian.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s