James Joyce

Pentru ca am uitat cu desavarsire de data e 13 ianuarie, data la care James Joyce murea, m-am hotarat sa sarbatoresc data de 2 februarie, celebrand astfel 127 de ani de la nasterea marelui scriitor. Pentru ca nu mai am rabdare pana maine seara, o sa postez acum.

images-jj1

“Ultima lui frază, descurajantă, cu iz iute ca fumul de mangal, aţâţase creierul lui Stephen, deasupra căruia parcă ar fi stagnat fumurile ei.
— Ascultă, Cranly, spuse. M‑ai întrebat ce‑aş face şi ce n‑aş face. O să‑ţi spun ce‑am să fac şi ce n‑am să fac. N‑am să slujesc ceva în care nu mai cred — fie că se cheamă căminul meu, patria mea sau biserica mea — şi‑am să încerc să mă exprim în vreun mod de viaţă sau de artă pe cât de liber şi pe cât de întreg voi putea, folosind întru apărarea mea singu­rele arme pe care îmi îngădui să le folosesc — tăcerea, exilul şi viclenia.
Cranly îl luă de braţ şi‑l întoarse astfel încât îl îndreptă din nou spre Leeson Park. Râdea aproape şiret şi strângea braţul lui Stephen cu afecţiu­nea unuia mai vârstnic.
— Viclenie, nu zău! exclamă. Tu eşti ăla? Tu, biet poet, tu!
— Şi acuma mai făcut să mă mărturisesc ţie, spuse Stephen, mişcat la atingerea aceasta, după cum m‑am mărturisit ţie în atâtea alte lucruri, nu‑i aşa?
— Da, copilul meu, răspunse Cranly, tot voios.
— M‑ai făcut să mărturisesc de ce mă tem. Dar o să‑ţi spun şi de ce nu mă tem. Nu mă tem să fiu singur sau să fiu respins de dragul altuia sau să părăsesc orice va trebui să‑părăsesc. Şi nu mă sperie să fac o greşeală, chiar o greşeală mare, o greşeală de‑o viaţă, poate chiar cât veş­nicia de mare.
Cranly, redevenit grav, încetini pasul şi spuse:
— Singur — singur de tot. Nu ţi‑e teamă. Şi ştii ce înseamnă vorba asta? Nu numai să fii despărţit de toţi ceilalţi, dar să n‑ai un sin­gur prieten.
— O să iau acest risc.
— Şi să n‑ai nici o singură fiinţă care să‑ţi fie mai mult decât un prie­ten, mai mult chiar decât cel mai ales şi mai credincios prieten pe care l‑a avut vreodată un om.”

 “Portret al Artistului in Tinerete”

 

 

 

Advertisements

2 thoughts on “James Joyce

  1. Oana February 2, 2009 / 9:36 pm

    Tii, ce bine-ţi şade în hainele noi 🙂 Mulţumesc şi pentru fragmentul din Joyce!

  2. valive February 3, 2009 / 4:04 am

    Multumesc Oana mea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s