Ma uit in oglinda. Ma vad pe mine dar nu simt ca sunt eu. E doar o imagine. Nu are nici o importanta. Privesc prin imaginea din oglinda. Vad o fereastra deschisa si atat. Perdeaua alba zboara ca o fantoma in miezul zilei. Cimentul e racoros. Curentul face sa fosneasca hartiile de pe ciment. Ciudat, dar ma simt bine. Vad doar o imagine stearsa a ceea ce sunt eu. Asta ma bucura, pt ca eu contez prin ceea ce gandesc si simt. Mi-as dori sa fim entitati ganditoare care sa aiba sentimente, dar trupurile sa nu existe. Sa plutim, sa gandim si sa simtim. N-ar fi rau. Ne-am imbata de senzatiile aduse de adierile vanturilor si ne-am hrani din raze de lumina solara.
Advertisements
