Sinuciderea

Ma gandeam zilele astea la sinucidere poate si din cauza acelui fiu de demnitar sau parlamentar, ce-o fi el, care s-a sinucis de curand. Sinuciderea este o risipa, de viata, de constiinta… Nu stiu cati stiu cu adevarat ce inseamna sa vrei sa te sinucizi. Am trait si eu destule astfel de momente in care nu vroiam sa cred ca mai exista o alta solutie la toate cele ce au loc in mine sau in jurul meu. Ma gandeam acum ceva timp ca daca as face asta as pierde toata distractia gasind o rezolvare lucrurilor. Ce idee! Sa crezi ca te distrezi traind si rezolvand probleme! Insa, in definitiv, asta e, e chiar o distractie. Cum spune americanul sau britanicul “Missing the fun!” Numai gandul ca as fi putut pierde sansa sa vad ce se mai poate intampla ma facea sa mi se stranga stomacul. Solutiile, stim bine, vin cand nu te astepti si de unde nu te astepti.

Sinuciderea e un act egoist din punctul meu de vedere. Intotdeauna trebuie sa existe o solutie la probleme, insa numai cei cu adevarat puternici trec peste. Viata a fost intotdeauna considerata un act de vointa majora atunci cand lucrurile se credeau a fi la limita, si de cele mai multe ori chiar la limita mortii. Un pas era de ajuns si treceai undeva, nici nu stiu daca sa-i spun “dincolo” pt ca termenul nu mi-e cunoscut. Poate ca o divinitate exista, asa cum ne dorim cu totii sa existe, dar, biata de ea, trebuie sa ne suporte toate, inclusiv sinuciderea.

Durerea lasata in urma de sinucigas e de doua ori mai mare decat durerea unui mort de boala sau mai stiu eu ce cauza. Nu pot sa uit nici acum cata durere era pe fetele unor cunoscuti ai caror fiu s-a sinucis. Aveam atata repulsie fata de fapta lui ca nu am reusit sa-mi revin mult timp gandindu-ma la cat de greu trebuie sa le fie celor pe care i-a lasat in urma. Nu-i putem considera pe sinucigasi eroi ca au fost in stare sa-si puna capat vietii. Dar lasii se sinucid. Spunea cineva ca atunci cand nu putem face ceva sau avea ceva incepem sa ne comportam ca vulpea din fabula cu strugurii acrii. In cazul asta nu putem fi considerati ranchiunosi ca avem sansa sa nu ne punem capat vietii. Om fi noi oameni cu trairi si sentimente atat de divine si, in acelasi timp, atat de meschine, dar sa vedem sinuciderea ca pe niste struguri acri doar pt ca nu suntem in stare sa facem acelasi lucru e deplasat. Poate ca nu dureaza decat o secunda, insa acea secunda aduce dupa sine atata durere ca nu mai exista alinare pt toata durerea celor care le supravietuiesc le au fata de fapta in sine.