Fluturele de la inceputul lumii

Inchid ochii si mii de fluturi imi roiesc prin fata. Le vad umbrele si formele. Imi mangaie inima cu bataile aripilor lor. Oare in mine sunt fluturi? Imi aduc aminte ca aveam fluturi cand ma gandeam la cineva. Nu mai stiu cine era. A fost acum mult prea mult timp. Parca era inainte de facerea lumii. Si peisaje inca nenascute imi luminau gandurile, si glasuri de copii imi nasteau auzul… E mult de atunci. Lumea era doar un punct intr-un vid. Un punct care a crescut si a nascut o lume. Ce frumos! Un future nascut dintr-un punct.
Lumina nu era adevarata. Poate era doar o reflectie a lui Dumnezeu cand se privea in oglinda si zambea. Sau poate ca becul din baia Lui se reflecta in acea oglinda.
Si mii de fluturi imi roiesc prin vene. Rubinul din mine circula nestingherit ca un roi de fluturi. Si fluturi albi, si gri, si verzi, si albastri… Ma cuprind cu aripile amandoua si ma-mbratisez. Eu sunt fluturele albastru. Si zbor simplu in aer si traiesc simplu in aer. Aripile mi le-am nascut pentru infinit, dar inca nu mi-am luat zborul.
Si lumea a fost facuta in 7 zile de un future. Si acel future a facut un ou din care a luat nastere o omida pe care Dumnezeu a hranit-o cu apele si padurile ce trebuiau sa se nasca. Si cu norii ce plutesc infinit in cerul lor infinit. Si cu drumurile pe care pasim azi imbratisati in propriile aripi de fluture.
Si daca am lua drumul invers? Din fluturi sa ne facem coconii si sa redevenim omizi si apoi oul de inceput?! Oare lumea ar ajunge la inceputul ei initial? Si s-ar naste din nou lumina aceea?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s