Cartea ce iese din mine

De ceva zile ma bate un gand. Imi doresc sa scriu adevarat. Asez cuvintele in ordinea in care gramatica m-a invatat sa le asez in asa fel incat sa formez fraze lucide si reale. Am atatea ganduri incat mi-e teama sa le asez pe hartie. Construiesc ceva si sterg. Imi inchipui ca asa au facut toti scriitorii. Tumultul de cuvinte imi umple gandurile si scriu in nestire. Ma simt un Tzara modern care isi extrage cuvintele dind de o maneta. Literele se aseaza perfect si incerc sa construiesc realitati. Nu-mi plac si sterg. Pastrez doar ideile in minte si nimic mai mult. Reconstruiesc, formez, descifrez scrisuri si desenez litere. Produsul final abia incepe sa prinda contur si il stric din nou. Cuvintele parca imi vorbesc in varful degetelor si mainile mi se misca continuu neobosite. Incerc sa gasesc logica acestor miscari si nu reusesc. Picioarele sunt pline de nerabdare si de oboseala, dar mainile le roaga sa mai stea putin. Durerile au disparut. Mi-au fost alinate de cuvinte. Se pare ca undeva am reusit prin cuvinte sa nasc o inima. In alta parte am reusit sa nasc un suflet. Nu le pot uni ca sa formez un tot din acestea doua. Petele dinaintea ochilor mei imi arata truda degetelor mele care scriu in continuu, neobosite.

Observ ca mi s-a uscat gatul de atatea ganduri. Apa atat de binefacatoare imi alina arsurile gurii care imi vorbeste cuvinte nemaiauzite. Ochii vad tot ce se intampla. Prin lentilele mele groase toate par ca vazute cu binoclul. Puncte, randuri, linii, toate imi ies din maini parca curgand din degete. Incerc sa imi imaginez ca scriu pe piele ca si cum as face un tatuaj si simt durerea lor, durerea nasterii lor. Insir cuvinte pe ata, le cos, le aliniez si imi fac sufletul meu din ele. Sunt atatea cuvinte ca nu incap toate in mine, dar le ingramadesc. Acum sunt o carte deschisa. Publicati-ma, cumparati-ma si cititi-ma. Sunt ieftina, cost doar un pumn de vise. Poate asa ne vom invata unii pe altii despre cuvinte si suflet.