Azi… caldura mare!

Imi sterg ochelarii si incep sa scriu. Abia am cateva zile si deja caut in nestire ceva. O muzica veche imi tine de urat, dar nu mai stiu sa o ascult. O las pe ea sa imi numere minutele ramase pana la plecare.

Sunt desculta. Incep sa bat cu picioarele goale pe gresie si sunetul imi pare nud. Da, exact asa imi pare sunetul. Rosesc putin cand ma gandesc ca imi racoresc picioarele incinse pe gresia rece si par a fi dezgolite. Ma simt de parca as vrea sa dorm un somn dulce si simplu. In jurul meu doar lucruri si nici o fiinta. Muzica da semne de viata prin vocea pe care o aud, insa e doar o boxa. Imi spun sa mai stau inca 5 minute, insa timpul ma preseaza. Sa mai stau 5 minute? Mi-ar placea sa pot lenevi, insa imi amintesc ca lenea mea poate duce la lipsuri, asa ca mai bine ma apuc din nou de treaba. Caldura imi inunda toti porii si incep sa curga picuri calzi de sudoare de pe frunte. Injur in gand oamenii care m-au pus sa lucrez pe asa o caldura insuportabila, insa fac in continuare treaba. Ma fericeste gandul ca undeva prin frigider exista ceva rece si datator de racoare: APA! Ma uit pe cer si nu vad nici o urma de nor. Ma enervez, insa mai iau o gura de apa. Imi spun ca pe o asemenea vreme ar merge o inghetata, insa programul meu pt asa ceva s-a dus de cateva ore. Imi propun sa imi iau dupa ce se termina, insa stiu ca nu mai am bani.

O melodie care-mi place imi atrage atentia si ma opresc. O fredonez si o ascult aproape cu sufletul la gura. Regret ca nu pot da volumul la maxim ca sa imi umple gandurile si ma resemnez sa o ascult in surdina.

Hartii, zeci si sute de hartii de asezat, pe culori, in ordine alfabetica, pe marimi si importanta… Ma intind putin din sale si simt cum durerea se duce pe picior in jos. Imi astept… nu mai stiu ce imi astept. Scriu in continuu si ma uit la hartii. Citesc si scriu, scriu si citesc. Culmea: imi place! Litere, atat de pretioasele mele litere imi bucura privirea. Mi-as dori sa le pot privi in ochi, sa le mangai. Dar eu acum fac ce am facut intotdeauna: scriu litere, le asez in asa fel incat sa formez cuvinte. Aud un “Where do we go now?!” si deja stiu din ce litere sunt formate aceste cuvinte. In imaginez cuvinte intregi parca decupate din ziare, unele mai mari, altele mai mici, jucandu-se intr-o hora a frazelor.

Ma opresc din tumult si imi dau seama ca iar mi-e sete. Caldura asta ma moleseste si ma indrept cu pasi marunti dar iuti catre izvorul meu de racoare, frigiderul.

Inca putin si voi pleca. URA!!!!!!!!!!!!!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s